Poezii despre gânduri și paradox, pagina 2
Paradoxuri de poet
să decojești răspunsurile de aparențe
adesea cu prețul insomniei
să nu suferi de nimica și să ai sufletul sfâșiat de lipsurile altora
să taci
și vuietul gândurilor tale să sperie chiar și țânțarii care îți râvnesc sângele
să auzi cum trece viața dinspre carne înspre pietre
să simți îmbrățisările morților tăi
în mirosul de după ploaie al pământului
să fii o epavă amoroasă și cu toate astea să se ancoreze de cuvintele tale
alte naufragiate suflete
să îți permiți întotdeauna să donezi bucăți din tine
indiferent dacă tu ai sau nu ce pune pe masă
să privești lumea printr-un hublou prin care până și hoiturile
par să aibă în ele ceva miraculos
să fii porțelanul pe care îl poate sparge numai gândul promiscuității
să fii asamblarea limbii tuturora
să fii toate lacrimile
plânse și neplânse
revărsate într-un vers...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zona de confort
un tranșeu îngust
la marginea clipelor străpunse perfid
într-un pământ moale
lucios
unde sentimentele se taie în părți egale
iar poezia devine fagure
aici îmi instalez prezentul
pe fâșia cărnoasă
și scormonesc în adâncul țipătului
sunt îndrăgostită de durere
timpul mi-a confirmat încă o data
că nu e un gând trecător
cu posibile vindecări
ci un fapt trecut prin filtrele nebuniei
aici
în această zonă fertilă
cuvintele vor încolți
căci e timp de închinare
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță monocromă (după Romanță policromă de Ion Minulescu)
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-aș vrea
O, dac-aș vrea să-i cer ce nu-mi dă încă
Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aș vrea să am și ce-ar putea să-mi dea,
M-aș bucura enorm, ca un șomer,
Și-aș cere serios apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi flota pescuitului oceanic,
Dă-mi primul pește pescuit cu flota
Și primul ceai băut direct din ceainic
Dă-mi paradoxul parvenirii tale,
Dă-mi măreția blondelor tembele,
Dă-mi cheia adunărilor banale
Și profunzimea gândurilor rele.
[...] Citește tot
parodie de Dumitru Râpanu, după Ion Minulescu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o artă a tăcerii, dar...
trăirile nu pot fi niciodată false.
Viața a devenit un fel de bal-mascat;
mai multe măști decât chipuri
prin smârcurile acestei lumi grăbite.
În practica alchimiștilor moderni,
un fel de panaceu paradoxal,
o formă de metabolism bazal.
Oamenii fac eforturi să pară fericiți.
Eu cred că-i molipsește clipa cu mici bucurii,
de multe ori, nesperate,
un fel de machiaj temporar.
În sălașul duplicității,
se structurează tristețea.
Trădând mâhnirea sufletului,
lumina ochilor se bâlbâie.
Pricină de amăgire,
mâna de ajutor a gândului e prea puțin.
Trăirile nu pot fi niciodată false:
e greu să tăinuiești dezamăgirea,
cum la fel de greu, să mimezi fericirea!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea mea
Singurătatea mea, cât marea mare,
M-a prins în laț de mâini și de picioare;
Și ca și marea în tăcere-albastră
Sărut un țărm din închisoarea noastră.
Ne luăm de mână, pipăind poeme,
Și câte-un vers, de-atingere, mai geme;
Ca orbii intuim și cer și mare
Și în genunchi ne construim altare.
Paradoxal, mi-e bine... și-n cuvinte
Mă regăsesc închisă-n jurăminte;
S-a-mbolnăvit silaba ''ta'' de vină
Când și-a pierdut perechea în ruină.
Nici ''ma'' nu-i de găsit, iar pruncul plânge
Că neperechea-i dă să sugă sânge;
Singurătăți în cochilii de spaimă
O rugă de ascet, în gând, îngaimă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subiect... la persoana a doua
Ce pun mai întâi, cu literă mare?
"Tu",
cu siguranță
și nu
mint... că m-am pus la încercare
și eu, de unul singur, n-am nicio importanță...
și sunt tot derivații, antonime
legate,
precum "Ți" e,
ce înseamnă că toți, sau că toate,
ca celelalte, zise ale mele... îs anonime,
ce le port scrise-n palme, ca pe-o chiromanție...
plus gând, ce e-n etern preocupat
de "Tine"
sfâșietor,
de amintirile de bine
neîncetat,
până la paradox... și nelipsită și tot mor de dor!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Un sentiment paradoxal ...
Iubirea nu-i liman, un țărm, ori mal.
De pieptul ei se sparge val cu val.
Ma urmărește-un gând fără popas;
Nu știu de-n voia sorții să mă las.
De ce îmi este rău, când îmi e bine?!
Privesc în ochii tăi, mă văd pe mine.
Văd în adâncul sufletului meu,
Atunci când eu sunt tu și tu ești eu.
De ce se zbate-n pieptu-mi un fluture timid?!
De ce obrazul rumen nu-mi e și e livid?!
De ce când la ureche șoptești vorbe de dor,
Sufletul meu, în pripă, se strânge temător?!
Mă uit la partea goală din pahar,
Dar văd doar jumătatea cu nectar.
De ce defectele-ți nenumărate
Le trec la calități, nu la erate?!
Răspunsul e că dragostea e oarbă,-
Adulmecă nectarul ce-o să-l soarbă.
Mi-ești drag așa cum ești și n-am ce spune.
Iubirea e durere și minune.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uimiri
Ne rușinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Și nașterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.
Sex experimentăm și lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micțiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.
Adulter e adesea imoral,
Perversitățile nu-s sacrilegii
În patul nupțial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.
Preocupați de apetit oral
Interesați de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea pe bucățele
Cu orice moarte, a altuia, din mine se tot moare,
În gânduri, amintiri, palpabil, vise spuse, chiar iubiri;
Rămâne un vid, cum golul în stomac și-n mintea schizofrenic...
Nu mai e timp s-anini pe-un spațiu! Numai remușcare
Apare brusc, tardiv pierzi zilnic contur firii,
Ce-o mutilezi în conuri de retină, în nodul frenic.
Se pierde din ce e, ce-ai adunat cu tine, ce-ai,
Lăsând încet, încet, un fluviu cumulat în amnezie,
Căci cei ce pier, te știu, te iau fărâme, pleci,
Ești tot mai rar în vorbele-n eter; doar "vai,
Pe unde-o fi și el, nu l-am zărit de mult, de-o veșnicie"...
Se strânge cercul pân-a fi doar "mine", te tot treci.
În straniu paradox te izolezi, cu știință, n-ai repere,
Că nu mai e punct, sprijin, glume nu-s la fel, nici drame
Și trena-n urma nemișcării reci e tot mai scurtă, introvertită
În resemnare surdă, lacrimi seci... Îți pierzi avere,
C-o dai -și-ai alergat-o o viață- vrei doar ceva drame,
Atât cât să-ți faci ultimul voiaj, fără împrumut... că lumea-i oropsită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și paradox, adresa este: