Poezii despre gânduri și parcuri, pagina 2
De ce să mă ascund?
îngerul cel bun și îngerul negru
petrec amândoi la o masă,
ca un botez pentru timp,
să-l sacrifice
nu s-au hotărât
doar beau,
în oglindă privesc absenți
lumea aprinde candele,
în parcuri trec amenzici,
își știu statuile
dar uită cum îi cheamă,
în adunări rostesc iertări
nu-s vinovați de umbre,
gândul le umple cupele cuvintelor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
Și pui încredere din nou
Sperând ca va fi minunat,
Nimic nu vrei să meargă rău...
Un vis frumos, un gând curat
Te-ndeamna să iubești cu foc,
Dar unde nu e și noroc,
Și totu-i bătaie de joc,
Nu-i șansă nici pentru iubit...
Și stai cu ochii în perete,
Te-au invitat atâtea fete
Să ieși cu ele în oraș,
Dar tu ai vrut-o doar pe ea,
Și-ai invitat-o seara-n parc,
Și ea timid a zis că vrea,
A doua zi s-a răzgândit
Căci un motiv tot a găsit...
Rămâi cu ochii în perete,
Ai refuzat atâtea fete,
Așa se adâncește rana
Căci ai dorit-o pe...
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Miroase a toamnă,
a ploi sau a umbre.
Și pașii tăi mai bat cadențat
pe alei,
doar în memoria mea.
În parcul ruginit și înamorat,
fără tine, luna răsare oarbă
și copacii sălășluiesc dezgoliți de parfum.
Nopțile nu mai au
culoarea ochilor tăi.
Vorbele mele reci mi se sufocă
de dragostea și de chinurile
frunzelor vii,
Fiindcă nu știu
dacă de mâine o să mai fiu
apă în focul gândului tău.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele grăbite
Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranța ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei și dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.
Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte și de alta urcând înspre cetate.
De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
își urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul sfărâmat
Ieri peste noapte vântul a sfărâmat Amorul
Ce-n colțul cel mai dulce ce-l tăinuiește parcul
Adesea ne oprise din drum, săgetătrul,
Cu zâmbetul pe buze, tinzând în aer arcul.
Ieri peste noapte vântul l-a sfărâmat. Și-acuma
Puzderia de marmor rotește-n zori - și-i trist
Să vezi sub arbor soclul ce mai păstrează numa
Iscălitura ștearsă a bietului artist.
Ce trist se-nalță soclul stingher! Luându-și zborul,
Întristătoare gânduri se duc iar, ca să vie
În visul meu de jale în care viitorul
Îmi prevestește-o soartă mâhnită și pustie...
E trist din cale-afară... Chiar tu, așa-i, femeie?
Rămâi pierdută parcă, deși firea-ți ușoară
Se bucură de-un flutur de purpură ce zboară
Prin pulberea de marmor purtată pe alee...
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei lacrimi seci de navetistă (variație după "Trei lacrimi reci de călătoare" de Ion Minulescu)
Privesc în jur
și văd distanța
cum se așterne peste noi!
Și mai privesc
cum nici noroiul fără de tine nu-i noroi.
Din zare urmăresc potopul cum mi se scurge în batistă,
dar vor cădea pe gura-mi rece
trei lacrimi seci de navetistă?
Iar tu în tren
mâhnită, oare, mă vei găsi în mintea ta?
Și înțelegi acestea, sigur...
dar știi(?) ți-am spus: nu mă uita!
Și gândul meu
l-o duce poate vreun vânt grăbit până la tine,
Iar tu
Chemându-l ca niciuna,
strigându-l dintre rău și bine -
vei năzui la minunata, dar îngropata seară-n care
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa, după Ion Minulescu (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșiorii de Vede
E-o viață, mai vânătă, mai stinsă
În burgul vechi de care îmi legai
Adolescența mea trudită și învinsă
Năvod de stele, vis și putregai.
Îmi pare toamna mai fără conture
Cu miros de rășini și de inert
Decât altdată barca ei ușure
Ce reteza nădejdile pe sfert.
Alți oameni defilează pe 'nserare
Ca să-și înghită porția de timp.
Burghezi mărunți, ei nu duc în spinare
Nici besne mari, nici țăndări din Olimp.
Încătușat pe-o rână în restriște
A amuțit și parcul ca un gând.
Pe bănci nu 'ncearcă nimeni să mai riște
Să-i gâtuie tristețile, râzând.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 25 (20 iunie 1942)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și frunzele
Cazi frunză,
Calmează-mi dorul încercat
Să mă atingi ușor pe buză
Cu verdele din ram picat.
Din poza ta lovită-n geamuri
Să cazi apoi și pe pământ
Din el te vei renaște-n ramuri
Și-mi vei cădea din nou în gând.
Să-mi dai pe gură tot amarul
Schimbării tale în culori
Voi ține rece tot ghețarul
Culcat să-ți fie loc să mori.
La câteva căderi și nașteri
Vom deveni amici prin parcuri
Tu frunză galbenă prin creșteri
Eu amator de frunze-n vreascuri.
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri cu suspine
Sare pe covor,
Îmi lipsesc zâmbetele tale.
N-am vrut să fie prea ușor
Doar iarna găsești portocale!
Ne privim doar în gând
Cu dorințele-n cătușe,
Nu vreau să stau la rând,
Vara, ai grijă la căpușe!
Te găsesc într-un parc
Mergând spre mântuire,
Cupidon n-are arc
Toamna, pisicile fug din mănăstire!
Nu știu, mă vrei, te am,
Tabloul nostru a rămas un nud,
Vând fericire doar la kilogram
Primăvara vine, suspini, te aud!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și parcuri, adresa este: