Poezii despre gânduri și rândunele, pagina 2
Dincolo de mare [Beyond the sea]
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Și pe-aceeași cale vor fugi în zare
Gânduri și dorințe, dincolo de mare.
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veșnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aș zbura ca tine dincolo de mare!
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, fețe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.
poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Sosesc rândunelele...
Sfârșită de oboseală, pe la ceasul înserării,
S-a întors din nou la cuibul de la streașina uitării,
Adormi căzută, frântă, rândunica istovită,
Doar aici, la ea acasă, liniștea-i e împlinită.
Zorii crapă, străpung noaptea cu sulițe lucitoare,
Se trezește mângâiată de a dimineții boare,
Privirea-și rotește-n zare, hotărât îi este gândul,
Cu nămol adus în ciocu-i să-și repare-n grabă cuibul.
Își scutură așternutul, culcușul și-l primenește,
Oușoarele prind viață, sub aripă le-ncălzește,
Păzește cu strășnicie prețiosul ei tezaur
Ce cu drag în el păstrează bulgărași gingași de aur.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Peste iazul de sub sălcii
Cocorii au pleca în bejenie,
Seara stelele s-au adunat la vecernie.
Peste mormintele noastre
Fruntea sfărâmată a serii
Ne-aduce aminte de zilele învierii.
Peste zidurile albe ale cetății
Sub arcuri de gânduri
Urcăm călători spre miezul nopții.
Cade purpura nopții peste tot,
Fruntea înnoptează sub clarul de lună,
Doamne, ce toamnă nebună...
Semne, gânduri și stele se-ascund rebele
În iazul de sub sălcii adormit,
Doamne, ce mult te-am iubit!
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Bumerangul-rândunică
Îmi întoarce din senin
Gândul meu fără-de-frică,
Înfășurat în destin.
L-am trimis în zare-albastră
Să te afle și să-ți spună,
În nemărginirea castă,
Câte-n stele, câte-n Lună...
Într-un fulg din aripioară,
Am găsit un Cer de Dor,
Ce-l lăsaseși de cu seară
S-odihnească în pridvor.
Ochișorii-i mi-au adus
Draga ta privire, plină
De IUBIREA ce mi-ai strâns
În trăirea ta sublimă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Bumerangul-rândunică
îmi întoarce, din senin,
gândul meu fără-de-frică,
înfășurat în destin.
L-am trimis în zare-albastră
să te afle și să-ți spună,
în nemărginirea castă,
câte-n stele, câte-n Lună...
Într-un fulg din aripioară,
am găsit un Cer de Dor,
ce-l lăsaseși de cu seară
s-odihnească în pridvor.
Ochișorii-i mi-au adus
draga ta privire, plină
de IUBIREA ce mi-ai strâns
în trăirea ta sublimă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poveste rescrisă
urmăresc pe asfalt desenul în cretă
o fetiță bălaie intră în gândul meu
îmi amintește de copilăria mea discretă
când pictam pe pânză mândru curcubeu.
în culorile calde îmi găseam alinarea
și îmi închipuiam zborul cu rândunele
azi ating lumini le-am auzit chemarea
le așez pe piept ca pe niște mărgele.
acum știu că și cuvântul este lumină
freamăt să rostesc doar vorbe alese
simt că rezonează până în albumină
cu fir de lumină viața mea se țese.
magică poveste cusută-n etamină
sunt precum cenușăreasa printre prințese.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vară până-n primăvară
Se stinge vara lent în ploile de toamnă,
Râd strugurii din vii, dar pleacă rândunele
Și-un dor de ducă lin, nostalgic mă îndeamnă
Să zbor hai-hui cu gândul pe firul vieții mele
Să trec prin codrii vechi, agale, cu încetul,
Când frunzele de-aramă foșnesc în blând alint
Și-apoi, cum măiestrit ne-ademenea Poetul,
Spre mândra glăsuire-a pădurii de argint...
Vrăjit de toamnă, văd cum totul parcă joacă
În ampla simfonie de viersuri ori culori...
Cu fulgi de nea zglobii, cristal și promoroacă
Natura-mbracă straiul festiv, de sărbători!
De-acum, Moș Nicolae, Crăciunul trec pe rând,
Cu fast, Revelionul preschimbă anu-n țară,
Iar prin nămeți și geruri ne ispitește-n gând
Ea, calda primăvară, renașterea sprințară...
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina
Strălucește-n grădină,
în frunzișul alb al castanului,
pe borul pălăriei tatălui meu
care calcă pe pietriș.
În grădina suspendată-n timp
mama stă pe un scaun din pin roșu;
lumina umple cerul,
pliurile rochiei,
tufișul de trandafiri de lângă ea.
Iar când tata se apleacă
să-i șoptească ceva la ureche,
când ei se ridică să plece
și rândunelele săgetează,
și luna și stelele
cad pe gânduri, grădina strălucește.
Chiar acum când tu te apleci pe acestă pagină,
singur în ora târzie, strălucește: acum,
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezii în grădina secretă
în grădina secretă luceferi se scaldă în rouă
pregătind pentru lume fanteziile mărețe
cerul își mărturisește catapeteasma nouă
calea lactee răspândește norii de tandrețe.
stele se cuibăresc în cuib de rândunele
ar vrea și ele să zboare prin magic univers
s-au strecurat tiptil în gândurile mele
cu iubirea lor mai luminez un vers.
ramuri se leagănă nu vor să se culce
vântul ștrengar se joacă între corole
albinele în stup prepară visul dulce
timpul presară frenezii în console.
îndrăgostită-s de viața din noul mileniu
e atâta vrajă și dorul vrea să fie geniu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și rândunele, adresa este: