Poezii despre gânduri și răutate, pagina 2
Pocăință
În jur, natura este-nbălsămată,
Mireasma florilor, sclipit de stele
Acoperă un tainic joc de iele
Ce-n revărsatul zorilor s-arată.
Îndepărtat-am gândurile rele
Să nu se mai întoarcă niciodată,
Să am senină fața, nu crispată,
Fărădelegile făcute să se spele.
Am planurile bine stabilite,
Privirea nu-mi mai este-ncețoșată;
De toate răutățile urzite
Mă vei ierta Măicuță Preacurată?
Acele zile mie rânduite
De har dumnezeiesc fie păzite!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de dragoste
Aș vrea să fiu Clipa
furată când
unghia bătrânului Cronos
se va agăța, neîngrijită,
în firele răsfirate
ale timpului.
Aș vrea să fiu
șuvița de Voluptate
când părul Afroditei
se va vărsa, neatent,
într-un gest cochet,
peste umerii Olimpului.
Aș vrea să fiu
un val de Beție
când apele furiosului Poseidon
se vor arunca zbuciumate
în cupa visătorului
Dionysos.
[...] Citește tot
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi încerca să arunc
povara în hău și să dau
uitării răutățile celor proști
și ignoranți până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuți în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulți ani
stau în mâzga întunecoasă
eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile
au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaștere
ar merita și ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa grăit-a tata...
... Și, dintr-odată, tata, îmi spune fără glas
Căci gândul său, în creier, ușor mi-se prelinge:
"Băiete, viața asta, e-un chinuit popas
În care nedreptatea, de când e lumea-nvinge..."
Și îmi mai spune tata, cu glas neauzit
Ce mintea mi-o coboară din prea deșartă slavă:
"Băiete, în viața asta, doar banul nemuncit
Deschide orice ușă căci lumea e bolnavă...
Bolnavă de avere, de pizmă de-orice vrei,
Căci calcă pe alături pân' va călca în gol...
Ajungă, însă, zilei, doar răutatea ei
Tu planuri chibzuiește gândindu-le domol;
Nu plăsmui iluzii deșertăciune-i tot -
Nu-i viața cale dreaptă ci drum pietros și greu...
Mândriei pune-i, strașnic, căpăstru peste bot
De vrei să fii prieten cu Bunul Dumnezeu..."
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
E ură în lume
E ură în lume, plânge o mamă,
un fiu ce-și caută nume,
o soră trage oblonul
să intre lumina din umbră,
un tată strânge cureaua să-și vadă
copiii crescând printre nori,
cu visele înfipte-n culori,
gustând din parfumul cu flori.
Mă doare, te doare, ne doare,
crește răutatea în izvoare,
ne jignim, ne-mbrâncim și nu ne oprim,
nici frâna de mână n-o stăpânim.
Aruncăm cu noroi, murdărind tot ce-i bun,
rămânând în urmă doar scrum,
se destramă valori lăsate pe drum,
călcate-n picioare, pierdute în fum,
nu mai credem în noi, ne-am pierdut în decor,
am renunțat la iubire pentru un pumn de cenușă
ce ne atrage într-o lume plină de ziduri,
zdrobind tot ce-i sfânt într-o mie de cioburi,
[...] Citește tot
poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de-o odihnă
Mă căutam în spatele gratiilor
copilăriei
și nu vedeam -de buruienile timpului
ce mi-au mâncat roadele-
... nimic.
Am numai coala spălăcită
strâmbă
din caietul de desen cu acuarele.
M-nțeapă o furnică roșie,
îmi rupe din inimă cu cleștii,
cu toată răutatea
ce demult am cunoscut-o...
și deschid ochii cu adevărat
după ce mi-am plesnit cu durere
osul palmei
de un alt os...
Era o piatră osoasă
făcută din crucea bunicii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucătorul de tenis în momentul...
Jucătorul de tenis în momentul
în care, cu mare măiestrie, lansează mingea
e posedat de-întreaga inocență-a unui animal;
filozoful în momentul în care surprinde-un adevăr nou
este-o bestie perfectă.
Anatole France susținea
că religia este-un produs secundar
al unui anumit organ din corpul ființei omenești,
necunoscut deocamdată, de-aceea
se poate de-asemenea spune
că chiar în acel moment în care organul respectiv
e pus la treabă,
atât de eliberat de răutate un credincios devine
încât cineva l-ar putea considera o legumă. Ah,
suflete! Oh, gândire! O, Marx, Oh, Feuerbach!
poezie de César Vallejo, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, maiestate!
Un rege surghiunit, fără de țară
Prin scăpătări de timpuri zbuciumate
Ce s-a purtat mereu cu demnitate,
Ai fost, în viața ta deloc ușoară,
Astral apus pe bolta milenară;
Adio, cale lină, maiestate!
N-ai să mai bați străin la altă poartă,
Ești mult prea sus, în zări îndepărtate,
Unde nu-s uși de inimi încuiate,
Nici furtișag adus la rang de artă,
Iar conștiința nu-i o vorbă moartă;
Adio, cale lină maiestate!
Fără regat, onoruri, măreție
Deși prin drept erau a tale toate,
Ai acceptat pretinsa libertate
A celor ce-și doreau democrație
Gonindu-te să pleci în drumeție;
Adio, cale lină maiestate!
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (5 decembrie 2017)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și răutate, adresa este: