Poezii despre gânduri și relativitate, pagina 2
La margini de legendă
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
Și-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de așteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confruntare cu sine
E timpul, sigur, relativ?
Eu mă consider neschimbat!
În minte, m-am maturizat...
Estetic, n-am niciun motiv!
În oglindă, zilnic mă privesc
Nu analitic, doar trecând
Din obicei. N-am niciun gând!
Sunt încântat, ori mă uimesc!?
Sunt neschimbat peste decenii
-Oricum puține, că-n total,
Sunt 7-8 de imortal-
Dar sunt convins, nu am vedenii!
Surprinzătoru-i o întâmplare
Când după ani de despărțire
Te întorci la loc de moștenire
Și ești în șoc, cazi în stupoare!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasă...
În străduința mea de-a prinde fluturi
Prin tumultoase ore-ntregi,
Am stat semeț de-am luat chiar șuturi
Și-n plasă-am fost prins eu, lipsit de legi...
O plasă moale, plină de petale,
De dulci arome, de însuflețiri,
Ce-a început subtil a-mi da târcoale
Plăpânde firi ai magicei iubiri...
Și-am înțeles... n-am înțeles nimica,
Sau totu-i relativ, poate platonic,
Dar într-un fel m-aș scărpina cu-alica
Pe cerebel să-mi vină-un gând atomic...
Mă-ntreb așa prin raze selenare,
Cu ce-am greșit de-am dobândit amor
Și ce-am cules, o pierdere de stare,
O stare-n care aș fi putut să mor...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel nepreluat
înserările invernale în foșnet mistic zăngăne atracții
selena dă în sfioșenie tot mai întunecate apele ei
temeri că aș putea rata încă o dată
o convorbire imaginată cu o seară înainte
când telefonul se zbate în buzunar îmi pierd cuvintele
mi-amintesc fiecare pasăre căutându-și gâtul
după ce un teribil înfometat i l-a desprins de trup
cum încearcă să se ridice și cade
mătură în cercuri pământul îl însângerează
zbuciumul ei e propriul zbucium despre cum
încetezi de a fi atunci când cineva îți taie optimismul
aparatul înglobează convorbiri
stridențe existențiale fotografii fără zâmbet mesaje cum că
mai ai de plătit în viața asta tot ce te poate face nevoiaș
îl atingi și vibrezi odată cu el până la un finiș relativ
te temi că ai putea fi din nou amenințată cu o discuție
intransigentă luna se împlinește pare scăparea din gheena
știu că vrei să plec din mine cu primul gând
să vin în ținutul tău geros de la polul opus
însă cine-aș mai fi dacă m-aș pierde pe mine
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
vei pleca
o dată pentru totdeauna
oricât de stupidă de absurdă sau nepotrivită (cu relativitatea umană)
ar putea părea formularea aceasta
o să se deschidă o fântână... una adâncă-adâncă
sau o carte... cu sumarul rearanjat
[cine știe dacă nu în complicitate cu noi?!]
și tu o să te arunci
în pardesiul Fantôme cu cicatrice ample
ca și cum niciodată n-ai fi existat
în urma ta o să se facă vârtej
o să stau departe amintindu-mi cuvintele spuse de Bunica
de fapt o să mă așez la distanță rezonabilă
cum ar fi de pildă depărtarea aceea
instituită de un poem
o vreme îmi voi omorî timpul
lipindu-mi curele sau gânduri desprinse
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum cântecul păsării
Lasă-mi hărăzit harul
ce mulți dintr-ai mei l-au avut
chiar fără să știe.
Adaugă-mi în cuvinte sâmburii
spuselor de către ursitori,
când gândul mi-l cheamă zeul hârtiei
chiar și ce scriu fără mirare
inimii mele să-i fie deajuns.
Nimbul celor aleși
mi-l pune pe frunte-n lumină
cum cântecul păsării
ce se anunță pe sine la concert
în fiecare primăvară
și apoi tace.
Lasă-mi harul meu dăruit
celor cu sufletul atins de cuvinte
ca un balsam nevăzut,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exil într-o secundă
Timpul e un cascador contorsionist
de la circul relativității,
eu sunt aici cu trupul
și-mi simt capul țintuit în puncte infime
la darts -
gândurile zac împrăștiate printre claxoane și stres
iar pentru siguranță, mi-am angajat o gardă de corp în subconștient
să-mi pună sub supraveghere mințile
pentru a le detona controlat în ritm de
Domino
Tu, oare mai știi să vezi dincolo?
cum vântul a-nvățat copacii să danseze?
cum frunzele țin încă o dată să-ți spună
că secundele nu se reportează ca la Loto?
cum liniștea pădurii și susurul izvorului au ceva de-a face cu legile nedescoperite de omenire?
Încă am dreptul să cad la învoială cu iarba și cerul,
încă mai am dreptul să mă adap din absolut și să-mi spun că omenirea mai are o șansă
în ecuația asta globală,
[...] Citește tot
poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofie părintească...
Mi-e atât de dor, de tata!
Și de adepții lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.
El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deștepte lumea în jurul lui
Și știința lui cu toți neștiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.
- Prea bun, prea prost și prea cinstit
Sunt și am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Și am răbdat ca Iov, în viața asta,
Cui am greșit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu și-ndesat orice nimic,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa oglinzilor
Oglinzi întru lumină vie,
Un univers cu flori și vis,
Viața un cânt, o poezie,
Etern, o clipă-n paradis.
Un albatros dansând pe cer
O pasăre de foc și ceară,
Cu aripi frânte în echer,
În valuri pregătit să moară.
Oglinzi întru lumină vie...
Ne cheamă viața la altar,
În rugăciuni și reverie,
Să fiu tămâie și amnar.
Reflexia, în noi, deodată,
Ne naște puri, ne naște noi.
Ne fie viața minunată!
Fi-i-vom frunze-n pomii goi...
Un univers de ploi și vis,
Cristaluri și sidef, iubire,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și relativitate, adresa este: