gânduri şi suflete pereche

Casa sufletului

Voi construi o casă a sufletului
Cu flori nemuritoare de pe câmp
Acoperisul la înălţimea cerului
La colţ din inimă voi pune stâlp

Geamuri ochii privirea spre cer
Lampadare cu stele aurii aprinse
Usă sărutul cald al Lunii efemer
Acoperisul stele polare aprinse

Suflet pereche linistea mă cuprinde
Fărâme de stele formează zidaria
Casa unde vom locuii de aici înainte
Visul în casa sufletul va fi dantelaria

Eterna iubire locul de masă în casă
Gândul loc de cinste aezat pe sofa
Icoană raza soarelui în urmă rămasă
Intră usa i descuiata dorul pe sofa

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruind iubire

Alung tristeţea din sufletul tău
Asez în loc iertarea si iubirea
În clipele ce ti este mai greu
Atunci să simţi ce-i fericirea

Eu te am văzut nu pot să uit
Ce strălucire este-n jurul tău
Aureola de culori ce ne-a unit
Gândul al tău un vis de-al meu

Universul întreg ne-a si adoptat
Am atins infinitul din eternul abis
Privindu ne absolutul am aspirat
Amândoi am împlinit acelasi vis

Dăruind iubire primim mulţumire
Soarele si Luna cu noi totdeauna
Luceferi si Stele intr o înlănţuire
Astrii se adună sfadă au cu Luna

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case ale sufletelor pereche

Şi dacă tu nu ai fi în gândul meu şi nici nu mi-ai răspunde într-un fel,
M-aş izola la nesfârşit, fugind din mine
Ca un sihastru pe un munte de granit
Aş motiva credinţa mea în literatură, drept un vis pe jumătate împlinit.
Dacă ai pleca tu, sau eu, voi ştii
Că asta reprezintă o lipsă a comunicării sufletelor marii iubiri
O lipsă a ataşamentului, ce-n alte vremuri construia palate
Cu multe şi neidentificate camere, pustiite şi goale de vrajă,
Astăzi nu se mai construiesc case ale sufletelor pereche
Azi, fiecare stă singur... într-un cort, departe de ochii lumii.
Azi nici codru parcă nu mai comunică îndrăgostiţilor
Azi.... Facebook-ul e un fals prieten... sau o nouă modelare a inimilor.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o fantezie

Te-am regăsit, mi-eşti sufletul pereche,
M-ai regăsit, sfidăm ciudate legi,
E-un straniu vis, e-o dragoste străveche?
Nu mă cunoşti, şi totuşi mă-nţelegi.

Din stihul tău deduc: da, îţi sunt dragă...
Enigma azi încerc s-o descifrez...
Ce gând bizar, ce dor ciudat ne leagă
Străinule, ce noaptea îl visez?

Plângem, simţim, trăim prin poezie,
Cântăm iubind etern pe struna sa...
Îmi eşti nălucă, toană, fantezie
Ce-o plăsmuieşte zilnic mintea mea.

Mi-apari în visuri, te aud prin şoapte
Uniţi prin vers de-acelaşi singur ţel...
Distanţa tot mai tare ne desparte,
Când noi gândim, vibrăm, iubim la fel.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corealitate

Am crezut că sufletul este o confluenţă de intimităţi
Ce-şi călăuzeşte lirismul dragostei către complinire.
Pentru noi, împreună a devenit un azil de singurătăţi
În care comunicarea frumoasă lipseşte cu desăvârşire.

Mi-aş fi dorit să fii asemenea mie, măcar un zăstimp,
Un suflet pereche, cu aceleaşi gânduri şi preferinţe,
Un refugiu universal dincolo de spaţiu şi timp...
În pacea sufletelor noastre, să milosârdim oricâte suferinţe.

Sufletul tău veşnic reneagă. Devenite tiradă
Vorbele-ţi nu mai au ecou în sufletul meu;
Îl hăituieşti de parca-i fi o pasăre de pradă.
Să te descopăr demon, mi-a fost cel mai greu!

Viaţa noastră a devenit o dureroasă corealitate;
Când îţi spun că mi-ai rănit sufletul, nu mă crezi,
Dar să ştii că şi invizibilul este acea realitate
Pe care nu eşti în stare s-o-nţelegi şi s-o vezi.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Black Opium

Între timp şi netimp un strigăt, o durere, o speranţă.
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
încerc să-ţi mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,
în imensitatea cerului prin care
îi cauţi cheia
în unica călătorie a vieţii.
Plouă ca în vechile mele poeme
- un fulger a sfâşiat cearşaful cerului...
Tăcerea curge din bolţi în mâinile noastre,
pe unda sufletelor pereche,
un labirint fără sfârşit în respiraţia
unui timp comun
ce pare beţie a umbrelor nopţii,
emoţie furată din astre
prin frunzele risipite de toamnă,
împrăştiind fiori din adierea visului...
Explozia de emoţii te-nvăluie, te domină,
un contrast tulburător, o tensiune
dintre lumină şi întuneric,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (15 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete pereche

Azi, aş vrea să-ţi dau o părticică
Din inima mea, pentru că, simt că,
Este neîndoios şi jumătatea ta
Şi din suflet dacă aş putea ţi-aş da
O parte din viaţa mea, ştiind că,
Sufletul pereche împreună locuieşte.

Gândurile mele adesea le subjugi,
Zboară către tine ca nişte fulgi,
Plutesc în aer şi curg dintr-un pufos nor,
Ca mie să-mi treacă de al tău dor.

La orice oră din zi şi din noapte, tu strecori
În mintea mea, fermecate şi dulci licori,
Îmbătată mă simt de-a lor tărie
Şi aş vrea să zbor ca o pasăre din colivie.

Tu esti lumina din zorii dimineţii,
Ce-mi aprinde zâmbetul pe chipul feţii,
Şi acest de bineţe salut îmi dă puteri,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (18 iunie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cont

Mă îndrept încet, vers şapte sute
De întortochieri, gând în cuvinte
Ce n-aveam loc 'n atâta minte
Ce-o ţin ostatică, de-s mute.

Şi am conştiinţa; puţin e
Şi cât sunt de neîndemânatec...
Tragic de taciturn, zănatec,
Satiric, melodram... orice.

E propria-mi eliberare
Şi cred că nu rănesc pe nimeni;
Doar masochişti ce sciu doar vineri
Trăind din supt de orişicare!?!

Tânjesc s-ating suflet pereche;
Doar unul doar şi îmi e-ndeajuns
De-l iau de mână-ntr-un pătruns...
Sau lume-o tragem de ureche?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinderi abisale

aştept să prindă formă...
iubirea mea informă conturul unei şoapte
pierdută-n miez de noapte nimicul are suflet
şi braţe şi picioare nimicul te goleşte
şi golul se-adânceşte nimicul nu cuvântă
el doar te înspăimântă prezenţa unei umbre
mă face mai lumină şi ploaia la fereastră
căzută în surdină memoria privirii
ce zbănţuie prin vise şi limba unei ore
cu acele precise acesta e nimicul

aş scrie despre moarte dar totu-i mort în jur
nimic nu mă atrage şi fără de contur
e gloria secundei se duce într-o lume
cu limba pământie şi suflet de cărbune
şi paserile nopţii lucind în spuza lunii
ucisă de-ntuneric arzând cu dor mocnit
un soare adormit visând la răsărituri
în braţele furtunii şi muguri de zăpadă
albind poteca firii în care tot îmi caut

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către tine de nicăieri

De n-ai fi fost tu,
ar fi trebuit să uit să mă mai nasc.
Aş fi fost pierdut
şi aş fi trăit departe de tine,
singur al nimănui

De n-ai fi fost tu,
vânt m-aş fi făcut
să te caut
de n-ai fi fost te-aş fi inventat
ca pe o maşină cu aburi

înainte să mă nasc
Dumnezeu mi-a sădit
mai întâi
iubirea pentru tine în suflet,
m-a scăldat în lumină
şi m-a trimis la tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!