Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

gânduri și viscol

Poezii despre gânduri și viscol, pagina 2

Ninsoarea speranțelor (sonet)

NINSOAREA SPERANȚELOR
(sonet renașterii spirituale

Mă ning speranțele înzăpezite
De troienele dorurilor stinse,
Din roiul amintirilor desprinse,
Așteptând renașterea în cuvinte.

Să nu simt viscolul în tâmple ninse
Și de sarea tristeților albite,
În ochi aprind făclii, ce sunt menite
Să strălucească pe gânduri nescrise.

Ca în cascadă, pe lacrimi coboară
Idei în condeiul de-o muză vrăjit,
Când vise aprind zori de primăvară.

Însuflețesc un vis, la viață trezit,
În abisul morții să nu dispară
Cu speranțe-n chip de lut acoperit.

[...] Citește tot

sonet de (17 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muge-adânc un cerb în codru (variantă)

Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc și nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.

Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.

Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marius Robu

Clarvăzător nevăzător

Stă să ningă, stă să plouă,
Stau pe gânduri amândouă;
Cer, culori, pantofi închiși,
Numai ochii mei deschiși.

Burnițează-n ochiu-mi drept,
În cel stâng, viscol aștept;
Fenomenul s-a decis
Doar de unul indecis.

Am în ochiul stâng troian,
Iar în dreptul, un ocean;
Pe care nu le-a cuprins
Decât unul necuprins.

poezie de din Suflet la troc (13 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Alecsandri

La gura sobei

Așezat la gura sobei noaptea pe când viscolește
Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește.
Și prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveștilor minuni.

Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripați
Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpărați.

Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lumea albă feți-frumoși cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai...
Nu departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E Ileana Cosânzeana!... în cosită floarea-i cântă.
Până-n ziuă stau pe gânduri și la ea privesc uimit,
Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Costel Zăgan

Către contra

Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin

Cu sufletul de viscol plin
și-n gând cu flori de gheață
mai trag de dușcă o oală cu venin
și-mi vine iarăși chef de viață

În gând cu flori de gheață
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineață
eu copilul din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin

poezie de din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se teme

În vene sângele pulsând îl doare,
În trup se scurge un fior isteric,
Nu vrea singurătate și-ntuneric
Se teme de ce are și nu are,

De scârțâit de uși, de viscol, vânturi,
De ploaia ce lovește fin în geamuri,
De caii ce-s în vis scăpați din hamuri,
De tot ce e real și nu-i, de gânduri.

Lumina ca o mamă-l liniștește,
I-alină nebuneasca suferință,
Când vede oameni simte că trăiește
Și uită de necazuri și credință.

Durerea ce-l sfâșie-o păcălește
Trecând c-o mască falsă prin ființă.

poezie de
Adăugat de Petru MiloșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Focul nu s-a mai aprins

Când viscolește afară,
Gânduri negre îi frământă.
Vor mai prinde-o primăvară,
Ori linia vieții-i frântă

Ei știu ca orice muritor
Că viața li se sfârșește.
Și mărturisind un dor,
Bătrâna pe moș privește.

De-ar vrea bunul Dumnezeu
Să-i primească împreună,
Că, unul fără altu-i greu
Să se transforme în humă.

Și-ntr-o noapte-ntunecoasă
Viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă,
Focul nu s-a mai aprins!

poezie de (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mulți ani

Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.

Dar pentru ce mă mint
Când inima ți-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!

Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulți ani!

Și am simțit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe fața mea de stânci,
Pe inima-mi curată.

[...] Citește tot

poezie de (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan BăiatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A nins cu Eminescu

A nins cu neastâmpăr, sublim ca-ntr-o poveste,
Cu ochi de căprioare la geamuri luminate
Și cu albastre păsări iubindu-se în viscol
Sau mistuindu-și visul în zboruri sângerate.

A nins cu Eminescu pe liniștea de ape,
În marmuri să lucească a limbii piatră rară,
Cu irizări înalte din frământate cronici,
Ca-n foșnetul de gânduri luceferi să răsară.

A nins fără pereche cu răbufniri de nufăr
Și codrii de neliniști au fremătat poeme,
Iar pe sub bolți de flăcări alaiuri de domnițe
I-au dat hlamida lunii s-o poarte peste vreme.

A nins cu dor de seară în plopii din fereastră,
Ca-n vremea când poetul, în mantia-i legendară,
Întotdeauna tânăr, strângea în palme cerul
Să cearnă în cuvinte ninsoarea lui stelară.

poezie de din Viscol de seară
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri

Toamna mea de azi,
acoperă-mi sub frunzișul galben
tristețea din suflet;
să o faci încet să nu-o doară.
Pune-mi sub mantia ta ruginie
la putrezit
gândurile negre,
temerile
și grijile de peste zi
ce mă tulbură
la vreme de seară;
Fă iarna să vină mai repede,
să viscolească și să-și așeze
troienele de bucurie
ale colindătorilor;
să nu poată ieși nici umbra lor
de sub ele.
Să le spele apoi
cu lumina vie din apa zăpezilor
încărcate de frumusețea sărbătorilor

[...] Citește tot

poezie de (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și viscol, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!