generozitate şi timp

Până la urmă toate ajung la asta

Eram atât de viu...
zilele mele erau pline ochi
de bunătăţi şi de desfătări
inima mea era fericită şi eu mă bucuram
de căldura generoasă a soarelui
sânge roşu zburda prin vinele mele larg deschise
eram de neoprit....

Dar pe măsură ce îmbătrâneam devenind zice-se mai înţelept
am fost cuprins de boala lăcomiei
m-am autodistrus încercând să-mi recapăt tinereţea.

Rugăciunile mele-au primit răspuns binevoitor
însă eu am încălcat promisiunile făcute Domnului
deşi El îmi dăduse totul
of... viaţa trebuie să se stingă
pentru a deveni veşnică
nu mai trebuie să repet
ceea ce Dumnezeu ştie deja
eu trebuie doar să mărturisesc adevărul ca atare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă vei uita

Te măriţi, şi ştiu, vei naşte prunci,
Veţi avea cămin şi alte cele
Dar aşa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieţii mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.

Anii vor veni mereu şiraguri
Ca soldaţii la cazan flămânzi.
Din viaţa ta de miez şi faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.

Ce bătrână, palidă şi goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul

El de măriri deşerte, de faimă, nu visează,
Domnia n-o râvneşte, de curte stă străin.
Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
Pe toţi îi miluieşte, cunună, creştinează.

Dar armele iubeşte şi caii, des vânează,
Şi-mbelşugata-i viaţă îşi toarce firul lin,
Mărinimos şi darnic, cu cugetul senin,
El tot mereu petrece şi bea şi ospătează.

Aşa un veac trăit-a, voios şi înţelept,
Şi când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept,
L-a plâns ca pe-un părinte mulţimea-ndurerată;

Şi dacă cronicarii uitării-l hărăzesc,
În cântece-amintirea-i e de popor păstrată,
Şi tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi şoptesc.

poezie clasică de Mateiu Caragiale (1909)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori vinul...

Binecuvântaţi vinul pentru marea lui generozitate.
Onoraţi-l cu cele mai frumoase nume.
Nu daţi voie apei să-l supună,
Nici nu-l lăsaţi să se înstăpânească peste ape.

Un vin de Karkhiyya, învechit în hrube mult timp –
Încât unui băutor, având aceeaşi vârstă, i-ar mai rămâne
Puţini ani de viaţă pentru a se bucura de savoarea lui –
Va readuce în suflet
Nevinovăţia celui cuprins de focul sacru al iubirii.

De multe ori vinul e băut de oameni care nu-l merită.

poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Da" Soarelui iubirii

Inima atât a vrut
O fată dulce şi frumoasă
Negreşit vom face casă.
Uniţi prin "DA", crez împlinit
Ţine-mi şi-acest sărut!

Şoapta de iubire creşte-n fruct
Ionuţ, tăticul fericit!

Respect şi inimă curată
O ştii: ţie ţi-am dăruit
Cu tine-mpart o clipă minunată
Soarele iubirii ne-a unit
A sta-mi doresc a sta de veghe.
Necontenit, vis împlinit
Al meu să fii: Suflet pereche!

Raza iubirii ne-a unit
A împlinit ce ne-am dorit
Ne sunt alături toţi ne iubesc

[...] Citeşte tot

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corn de timp vrăjit

Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă şi-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară braţul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet şi pe-alei!

Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Şi-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.

Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Şi amurgul-sur coboară legănând acestea toate.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viaţă
că mă întreb unde au loc.
Ca şi câmpul cu verdeaţă,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranţă şi simpatie.
Iubire, bunăvoinţă,
le-am adunat cu credinţă.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet şi-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj şi cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziţie,
dăruire şi ambiţie,
am adăugat şi toleranţa
şi-am echilibrat balanţa.
Astfel am dat vieţii nou sens
şi contez în Univers.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpule

ce se-ntâmplă, timpule, cu mine,
tot mereu mă-mbătrâneşti, cu anii,
în clepsidra vremii care vine,
am din socoteli numai pierzanii.

părul tinereţii deja s-a albit,
a căzut argintul cerului pe el,
ridul din obrazuri mi s-a adâncit,
nu poţi să mai stai, timpule, niţel?.

clepsidra asta nu poţi s-o faci spartă,
aşa ca ceva neprevăzut,
nu poţi să treci singur pe la poartă,
să te faci că nu m-ai mai văzut?.

te-am zărit azi noapte ca un fulger,
te-ai holbat asupra mea himeric,
ca pe-un demon rău, sinistru înger,
te-am văzut din pat prin întuneric.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teo

Tinereţea-i minunată
Ea ni-i dată doar o dată
O tăieşti sau n-o trăieşti,
Darul tot o să-l primeşti.
O floare-i cu parfumul său
Răgazul ai s-o porţi mereu
Ascultă-i taina îmbietoare.

Inima calea-ţi arată,
Ori te-mbie, ori te ceartă!
Răspunde-i mereu cu faptă
Dăruie-i ce ea aşteaptă
Anii tăi cei mai frumoşi
Cutezanţa-n gând şi faptă
Hotărâtă, înţeleaptă
Ei, sunt anii generoşi!

acrostih de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri – de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

Tinereţea-i minunată,
Ea ni-i dată doar o dată.
O trăieşti sau n-o trăieşti
Darul tot o să-l primeşti.
O floare-i cu parfumul său,
Răgazul i-l ai să o porţi mereu
Ascultă-i taina îmbietoare.

Inima calea-ţi arată
Ori te-mbie, ori te ceartă,
Răspunde-i mereu prin faptă
Dăruie-i ce ea aşteaptă
Anii tăi cei mai frumoşi,
Cutezanţă-n gând şi faptă
Hotărâtă, înţeleaptă,
Ei sunt anii generoşi.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!