Poezii despre generozitate și timp
poezii despre generozitate și timp.
Visul
Ani în șir, chip generos,
Am așteptat pe Făt-Frumos,
Care-a venit pe calul alb
În zori de zi și plină iarnă,
Ca aminitirile să cearnă.
poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul, Soarele si Luna
Dumnezeu a făcut cerul atât de imens
pentru a ne putea cuprinde pe toți
sub brațele generoase ale Soarelui
care ne încălzește sufletele...
A creat stelele pentru
a ne îndeplini visele
și ne-a lăsat Luna
să ne lumineze drumul către... El.
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
moartea își ia nou-născutul în brațe
ultimul suspin e plânsul de bun venit
spală-mă mamă moarte
poartă-mă curat la trup spre leagănul de lemn
nemișcat și cuminte voi aștepta laptele din
sânul tău darnic mustind de iarbă și ploi
sau umbra copacilor va fi mai darnică anul acesta
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Moș Crăciun
îți urez la mulți ani, Moș Crăciun,
să trăiești încă două milenii,
pe fiecare om să îl faci mai bun,
toate vietățile să învețe smerenii.
să fii la fel de nobil și de darnic,
la toți copiii lumii să-mparți daruri,
nimeni să nu aibă un Crăciun amarnic,
ci iubire-n piept și pe tâmple lauri.
an după an să fii mai generos,
să scoți sărăcia din suflet din case,
poți să faci minuni alături de Cristos,
să dezvolte lumea veacuri glorioase.
să fii slăvit, Moș Crăciun drăgăstos,
mulțumesc pentru daruri și gânduri sănătoase.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de toamnă
Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diaconul Taylor
Am aparținut bisericii
Și am fost membru al partidului pro-prohibiție;
Concetățenii au crezut că am murit de indigestie, mâncând prea mulți pepeni.
Adevărul e că am avut ciroza la ficat;
În fiecare amiază, treizeci de ani la rând,
Mă strecuram în camera din spatele
Spițeriei lui Trainor
Și goleam un pahar generos
Din sticla marcată "Spiritus furmenti."
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
E frumos...
E frumos să poți în viață
să fii darnic și milos,
să te duci de dimineață
să ștergi lacrima răzleață
E frumos.
E frumos, cât zboară anii
să-ți faci viața un prinos.
Să hrănești cu drag orfanii,
să-i ajuți pe toți sărmanii.
E frumos.
E frumos când nu-i răpusă
jertfa ta de-un gând fălos.
Când în taină nepătrunsă
îți faci haina cea ascunsă.
E frumos.
Însă fapta cea mai mare,
darul cel mai de folos,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragobete
Cupidon și Dragobete
Adună băieți și fete,
Unind inimi rătăcite
Ce tânjesc, stând adormite.
Fetele pot să aleagă,
Băieții tainele dezleagă,
Legându-se pentru probă,
Printr-un deghizat în robă.
Timpul face și desface
Dacă-ți place sau nu-ți place,
Printre îndrăzneli și fițe
Reușind să lege ițe.
Dragobete blând și darnic
Se-nfășoară ca năvalnic,
Patimi vechi le reaprinde,
Timide fete-n plasă prinde.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salteaua mea
Noapte de noapte și ani mulți la rând practic
Salteaua mi-a fost cel mai sincer și mai bun amic.
Noi ne simțim foarte comfortabil eu și salteaua mea.
Pe margini sunt dealuri mari, iar eu dorm într-o vâlcea.
Dezvăluie clar forma din care vă fac acum vorbire:
Unde-s subțire, ea-i groasă, unde-i groasă, sunt eu subțire.
Contururile ei reflectă pe primul și pe ultimul din mine.
E aproape un mulaj al celui care sunt și mă susține.
Îmi lipsește salteaua mea când sunt plecat de-acasă;
E singurul lucru pe care-am lăsat o amprentă generoasă.
poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre generozitate și timp, adresa este: