Poezii despre genetică și timp, pagina 2
Nu mai vreau
Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Nu mai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calitatea nerecunoașterii
Se trage de trecerea timpului, de la clipe la ore, duminici la ani,
Aproape acerebrali, cu refuz de evidență,
Drogați parcă în masă, se amăgind cu minciuni, mitomani,
Toți bolnavi, psihopați... Legați fedeleș în cămașa "prezență"!
Nu-i atâta refuz de adevăr -până-n pânzele albe, mortal-
Șters cu palma de aducerea aminte, imbecilic
Răsturnând proprii norme, parșiv implantate în moral,
Tot pretins de-un genom recesiv, injectat... Meritat, un debilic!
Se cultivă în exces, pe câmpiile miriștii minții, uitarea,
Într-o monocultură ucigașă, de stoarcere până la ras, de inconștiință,
Schizofrenic creând și povești despre "apoi", depravarea
Completă... Narcis specimen, retardat, incapabil de tare să-și vadă... ori căință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia tinerilor hoinari
Erau umbre, praf, certuri,
anii de liceu, lumea studenților...
Erau zilele cu gașca, singurătățile,
fetele&băieții...
Erau hainele de la părinți, minciunile,
muncile, temele,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile îi intrau în sânge,
în codul genetic al muritorului.
Nicio lacrimă nu a avut rost!
Nicio zbatere nu i-a vindecat
aripile crescute în tăcere,
prea mici,
prea verzi
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara cu formele
rotunde se instalează fără kit
luna nouă e aceeași
pentru toți îndrăgostiții
tăcerea umple orașul
după câteva crime înfăptuite
invocând besa albaneză
iubitele își trimit spectrele
în jurul stâncilor crăpate
de valul val
duna veacurilor scoate
toate stafiile pe străzile luminate slab
peste orașul în care trăiește
o generație de degenerați
mutanții genetici răi
cu suflete smulse de diavol
se lasă un frig izbăvitor
care ucide orice sentiment de milă
tot ce este viu va fi mort
și tot ce este mort va fi viu
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenței pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noștri
refuză mersul târâș
spre ce încă nu știm ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noștri
cresc drepți și siguri
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amin
Cum, Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase și carne,
două buze în formă de tălpi
lipite mereu de țâța pământului.
Privesc înăuntru,
sunt plin de semințe,
de gene semănate pe cromozomii de rând.
Știu că-ți pot dărui milioane de urmași,
cât timp mai are lapte țărâna,
dar Tu n-ai trebuință de brațele lor,
ci
numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,
de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor,
[...] Citește tot
poezie de Dan Tipuriță din Cromozomi din genunchi de femeie (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dan Tipuriță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cromozomi din genunchi de femeie" de Dan Tipuriță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Trăirea
Câte vieți trecute-au ars, umbre pe-a trăirii voie?
Câte stele se aprind udând florile văpăii?
Vers înnobilând cuvinte murmură un dor răsfrânt,
În adânc inimii-i templu, dacă-auzi al ei frământ.
Câtă-n val pasional s-a născut nebună-n patimi
Și chemarii a răspuns între ale tălpii veacuri?
Peste lumi orânduite, dusă-n plaiuri de străbuni,
Cer de taine-s în poeme și-n potire de furtuni.
Și ne cară-n ani ecoul dinpre-al zilei răsărit,
Regăsit în cheag de soare, cugetat din licărit,
Doar cuvinte reci și surde, rătăcite guri, ne-ntunec,
Dar ne cheamă a ta stare, scorbul de lumină-n cântec.
Ne trăim puterea nopții cu seninul blândei luni,
Ochii ei, cei mari și umezi, între stele arzi tăciuni.
Trupul brazilor ne crește, roșul ars ne e comoara,
Vănt de clipe e năvalnic, fluturândă întinzi marea,
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (10 septembrie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditații viscerale
sunt nefericită atunci când nu pot scrie
tristețea este gri ca vremea mohorâtă
dar mă încarcă totuși speranța cea vie
să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă.
mai am timp pentru toate am timp pentru iubire
căci mă înconjoară mulți prieteni dragi
lumea cu splendori o strâng în simțire
cu scenarii de film viață tu mă atragi.
am trăit extazul de iubire viscerală
azi o port în sânge și în ADN
și inima resimte menirea ideală
sufletul meu romantic arde în cremene.
transcend în meditații în starea specială
doar cu lumină solară vreau să semene.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseverență
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
vreau să se întâmple minuni în univers
rupturii de viață am să-i cos un petic
de nuanță albastră scoasă dintr-un vers.
îndepărtez riduri la salonul cosmetic
nu mă las ispitită de înger pervers
timpul de relaxare este mereu poetic
sub influența stelei din cerul divers.
împletesc romantismul din spectrul genetic
sentimente seci spre fericire au convers
alfabetul dragostei vibrează frenetic
departe, departe de timpul advers.
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
rugându-mă să se întîmple minuni în univers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genetică și timp, adresa este: