genetică şi timp

Microb genetic

Anii vieţii sunt muncitorii
care beau cu sete din ore şi zile.
În sudoarea frunţii îşi cresc copiii
şi-n lacrimile tălpilor urmaşii.
Ascut lanţul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalţ, mândră, de tinereţe
şi aleg numărul potrivit
printre lentile şi dioptrii.
Curăţirea sufletului şi inteligenţa
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul neamului

Sinceritatea mea
Face boltă de lumină
Peste funinginea luminării
Care sortează
Sicriele neamului.

Sub sfânta icoană,
O felie de aer
M-apropie de creanga
Timpului
Imortalizat
În propriile
Relicve
Unde încă
Respir!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lunile de iarnă

nucleară de obicei am un nas
modificat genetic de mărimea
unui balot de fân alergen (?!)
şi batiste
un set de batiste... e x t i n s e
dincolo de limitele unui strănut
dincolo de
recoltele abundente de miere
nazală zumzăind împletită cu f
ire băţoase de vânt încordat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternului Eminescu

ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!

ce geniu îndrăzneţ şi diafan
esenţ-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
şi steaua cu noroc a Ţării mele?!

ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veşnicie?!!

poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru arbore genetic (sonet)

RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)

Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minţii, când moartea domină.

Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război şi în veci să ţină,
Cât flacăra vieţii este aprinsă.

Spulberă perdea de cenuşă ninsă,
Când de sub ea strigă obştea creştină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.

Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creştine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

Lanţuri de carbon
se înlănţuiesc în spirale infinite
de viaţă
informaţia captivă
din ADN-ul universului
se odihneşte pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în fiinţe
urlă în materie
explodează în antimaterie
şi îşi aminteşte
pentru o clipă
de om.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna se multiplica... nehotărât

În noaptea asta cu lună umflată
ascund următoarea stare
în care mă simt totuşi mai ascuţit
să rescriu ludicul cod genetic.
În altă viaţă te voi iubi altfel
mai îndrăzneţ, mai călduros, mai parolat sau mai distant
şi poate defrişat sălbatec
sau poate voi căpăta o-altă înfăţişare pastelată
sigur însă te voi căuta sub trepte
pe care vei păşi divină
la nesfârşit
prin jocuri paralele

Amintiri din hău
Călător prin hăul poetic

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul morcovului

lumina de la capătul morcovului
o punte de somn prea lungă
între neputinţă şi reverie
timpul se roteşte himeric în jurul meu
aidoma unui vârtej de sare
lăturile curg ascetic
spre punctul terminus

curg şi eu şi mâinile mele verzi
într-un dans al non-materiei
fără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite
pe axa amidonului modificat genetic
cu pământul fertil

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Cum trece viaţa ca un vis,
Cu zile bune, zile rele,
O umbră ce nu ştii precis,
De nu-i vreun braţ de imortele.

Narcoză de închipuiri,
Ca o beţie de nimicuri,
Cu amalgam de izbândiri,
În lupte pline de tertipuri.

Cu-mpreunări de cromozomi,
Ce poartă-n timp întâia genă,
Şi cu arici de ribozomi,
Ce se sărută prin catenă.

Prin colosalul mecanism,
Iubirea ca o endorfină,
Ne vindecă de scepticism,
Viaţa-n fantastică maşină.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul lunii

Pielea lui cu solzi regresand
Si bucatile de gheata ce-i alearga prin sange
Murmura povestea celui ce este
Mai mult decat zeu,
Mai putin decat om.
Muma lui, tarana sufocata
L-a invatat inutilitatea caldurii si
Fecunditatea eficientei.
L-a trimis apoi sa vaneze oameni.
Caci hrana lui: lumina din ziua I-a
Pentru ochiul crunt;
Suferinta fratilor pentru frigul flamand
Ce salasluieste in haurile fiintei sale.
Cimitire de oameni va gramadi la un loc
Si mistuit de dorul genetic va urca
Spre ma-sa.

poezie de Andu Tugui
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!