Poezii despre gheață și suflet, pagina 2
Femei cu minți ascuțite
(replică la poezia "Femei cu trupul de ceară" de Lorin Cimponeriu)
Femei cu minți ascuțite
Umblă desculțe, se prind în hora de unire
Strigă și fluieră până dezbină
Femei cu dinții de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceți vinovați
De furtul unor suflete înghețate,
Va risipi voalul desprins al întregii națiuni.
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos e cântecul tău, Doamne
Ia-mi sufletul
și inima
și ochii
ațintiți spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul înghețat al trupului
libere să am
doar buzele
și picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ți le spăl în săruturi.
ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculț
să dansez
pentru tine.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către contra
Copil din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
încep parcă totul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
în vers cu flori de gheață
o dușcă din oala cu venin
și-mi vine chef de viață
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vara sufletelor noastre
Vino,
Cuprinde-mi inima
cu brațele iubirii;
Nu-mi spune:
este toamnă
în suflete.
Știu...
E vremea asfințitului
când iubirile se sting
ca niște stele căzătoare.
Dar te rog,
lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine
va fi
o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim
florile de gheață
de la fereastra
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rugă
Știi, Doamne, sărăcia mea!
Și tot ce către tine poartă!
Cu toată buruiana rea
Și puțin soare pe o moartă.
Și oboseala mea s-o vezi,
Și luna stinsă-n zori oprind-o,
Singurătatea-mi fecundezi,
Cu strălucirea ta stropind-o.
Deschide-mi, Doamne, calea ta,
Lumină-mi sufletul cu viață.
Că-i tristă bucuria mea,
Ca iarba lâncezind sub gheață.
poezie clasică de Maeterlinck din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teminta gerului în simbioză cu pământul
Tărâmul înghețat este chiar în față ta
În el fără să crezi se adăpostesc mii de suflete reci
Poate chiar sufletul meu se îndreaptă într-a colo.. chiar acum
Poate chiar și al tău
Fără să știm, fără să găsim răspuns
Suntem din ce în ce mai reci
Suntem doar niște suflete învăluite de gheață
Ce se sbat în clar de luna pentru a dovedii adevărul crunt
Al omenirii
poezie de Ionuț Olteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensibilitatea e viață
Să fii sensibil e un lucru mare
Înseamnă c-al tău suflet mai vibrează
În lumea asta neîndurătoare
Care pe omul blând nu-l tolerează.
Nu-i indicat, spun unii cam sever,
Prin suflet să îți treacă toate, toate,
Căci când te bucuri te înalți la cer,
Dar când ești trist cazi într-un fel de moarte.
De-aceea mulți n-au sufletul de gheață,
Însă nici focu-n el nu-l întețesc,
Netulburați, parcă plutesc prin viață,
Dar nu trăiesc, ci supraviețuiesc.
poezie de Octavian Cocoș (27 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă crivățul de adormit nămeții
E așa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticlește ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă înghețată pe un soclu fin,
și iată-mă suflet într-un cerc de gheață.
Dedesupt oamenii împart pâine și vin.
Schimb moarte pe viață
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceții
scânteiază nimfele nopții -
cântă crivățul
de adormit nămeții.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
noapte cu lună
raze de gheață
aruncă-n pridvor
câinele urlă
și liniștea străpunge
sfâșietor
fantasme și umbre
zânele nopții
își joacă dansul domol
de singurătate și neputință
mi-e sufletul gol
poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste, 2011
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa Zăpezii
Cu inima de gheață,
Cu sufletul de plumb
Cu răsuflare rece
Crăiasa Zăpezii sunt.
Când fulgii cad,
Când gerul se așterne,
Când nu-i pasăre zburând,
Farmece de iarnă sunt.
De gheață sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândețea mea
Nu iert un om tremurând.
Frigul intră în vene,
Ceața se lasă deasă,
Fulgii din cer coborând,
Eu sunt a lor Crăiasă.
poezie de Anca Todor (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gheață și suflet, adresa este: