Poezii despre glezne și iubire, pagina 2
Octombrie
flori desculțe
despletite
îți sărută glezna
și galbenă ca un geamăt surd
frunza
fluturând adii
în gările desenate pe talpa ta...
cât de ușor mai uităm
primăvara când
ne credeam
atât de îndrăgostiți...
te miri de ce mai am
urmele vinului de cireșe
pe foaia asta...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea
Îți sorb iubirea-n picuri cafenii,
Din ceașca pictată-n roșu-mac,
Prin aburii cafelei cu iz de poezii,
Îți savurez privirea de caimac.
Șuvițe crețe din părul despletit,
Se scurg pe umerii de catifea,
Dulce și amăruie, te-am sorbit,
Ca pe o picătură aromată de cafea.
În zațul negru de pe fundul cănii,
Surâsu-ți văd și părul despletit,
La glezna ta smerit eu fac mătănii,
Jurând pe veci să îți rămân iubit.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurtă plimbare
când ieșeau amintiri la iveală
totul era ca o risipă de noi
vremea complice cu uitarea
un ghiduș de suflu trădător
se juca de-a prinsa cu iubita mea viața
da viața îmi era iubită
și spinii ei prinși de respirație
ca două valve
cândva fusesem un mister
adunam nimicuri de prin lume
așa am putut să adulmec un firicel de sânge
din glezna unui om
iar viața să cred că nu mă știe
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe solară
Îți simt genele când se ridică,
Dimineața minune a unui nou început,
Când privirea ți se reflectă în metal și în sticlă,
Și-ntreg trupul gol, rămânând mut...
Corpul tău lungit pe 5th Avenue
În raze ce-i descoperă frumusețea,
Doar un pictor de renume, un geniu,
Poate, pictându-i gleznele, să le prindă suplețea...
De tine m-am îndrăgostit, dintr-odată, pe loc,
Neutându-ți buzele roșii,
cum își cereau sărutările, în amurg,
Chiar și atunci când inima mi-o perpeleai, ca-ntr-un joc,
Când plecai, reântorcându-te apoi,
din valurile oceanului, reci, ce nu fug!
poezie de Alexandru Răduț (2020)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am să mă furișez
să te văd cum te duci la mega
cu teneșii fucsia
și blugii bleu pal
mai scurți
să ți se vadă gleznele prelungi
în duminica asta frumoasă
în care te iubesc
ca-n toate zilele mele
în care uit să mai cresc
în care cănile sînt atît de albe
și-n care
doar am nevoie de tine
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe altarul iubirii
Pe altarul iubirii am presărat liliac.
Voal de petale de crini îmi acoperă tâmplele...
Cercei de stele își unduiau trupurile
În dulcea așteptare a mirelui.
Chiparoase îmi înveleau gleznele
Și aripi de catifea îmi crescuseră,
Spre a mă înălța
Și spre a atinge cu buzele
Cereasca iubire.
Acum... sunt aici,
Dar mirele s-a stins în universal lăptos,
Lăsând în urmă durere și lacrimă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
De trei ori nu
ascultă ploaia are lacrimile calde
respiră calcule ordine sentimente exacte
nu mă urî iubirea ține trei acte
nicio secundă nu mai picta inimi fade
desenează-mi sufletul pe perete faustic
cu palmele ce ți-au șters obrazul caustic
nu-mi iubi gingășiile glasul suav
nici gleznele subțiri care-ți cântă în palme
în nopțile scurte dansul tău grav
mai calcă visele mute pietrele calme
nu mă cunoaște cu sufletul ud
fii Don Quijote al iubirilor crud
simt piatra rotundă a sufletului rece
ești cald în penumbră respiră va trece
și nu de trei ori nu mă iubi
iubesc eu atât cât se poate muri
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altarul iubirii
dragostea mea e ca argintul viu
alunecă prin trup până la glezne
i-am compus în inimă poemul candriu
să scriu de fericire-mi este lesne.
iubirea adorată înscrisă-n univers
alungă coșmarul din pântecul nopții
stele sunt mesagere din spectacol divers
umplu cu lumină întinderea sorții.
încercăm visând fericirea supremă
luceferii sunt martori întru veșnicie
frumos alimentează latura boemă
și dau căsniciei sacră temeinicie.
iubirea e miracol fără nici o dilemă
i-am construit altarul cu mare dărnicie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăteam culcat azi-noapte...
Stăteam culcat azi-noapte lângă-o evreică slută
- Două cadavre-alături ca-ntr-un sicriu zăcând -
Și trupul ce se vinde mi-a deșteptat în gând
O tristă frumusețe pe care-o simt pierdută.
Întrezăream aievea fireasca-i semeție,
Privirea care-n suflet adânc m-a săgetat,
Și-aromitoarea boltă a părului buclat,
A cărei amintire iubirea mi-o reînvie.
Dezvăluind comoara de-ascunse dezmierdări,
Cu patimă aprinsă și-n lungi îmbrățișări,
Tot trupul ți-aș cuprinde, din creștet pân-la glezne,
Dacă-ntr-o seară plânsul, ce ți l-aș smulge lesne,
Ar adumbri o clipă, sălbatică regină,
A ochilor tăi rece și splendidă lumină.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre glezne și iubire, adresa este: