glezne

Fractură

Universul se sprijină
într-o singură gleznă.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

icoanele
ce ard tăcerea
se sparg
de glezna nopţii...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gleznele
s-au tocit până la genunchi
în loc mi-au crescut
două lebede albe...

poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi ghicesc în palmă

Îţi ghicesc în palmă:
Ai genunchi, călcâie şi dinţi,
Ai fruntea rotundă şi calmă
Şi glezne fierbinţi.

Îţi ghicesc în cafea:
Ai coapse cu pielea bălană,
Îţi ghicesc în stele, în stea:
Eşti tânără, tânără, abia codană.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

soarele ridică roua
aproape spre amiază
iar frunzele se plimbă
prin tot parcul
mângâind gleznele graţioase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orientare

Ţi-am numărat stelele de pe piele
Şi am facut o hartă
Ca să nu îmi pierd capul prea tare
În lumea ta
Şi in caz că mă voi pierde cândva
La picioarele tale
Să ştiu să ajung de la glezna stângă
Cu răbdare, sub sânul drept,
La Carul mare.

poezie de Gabriel Cîndea (mai 2018)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu merită nisipul şi nici valul
Să îţi atingă gleznă, umbletul
Călcâiul gol şi chipul ca opalul
Ţi le sărută-n grabă vântul, vuietul.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atelierul artistului

Scriu într-un pharmakon,
Printre chisele de faiance,
Vegheat de o privighetoare mecanică
Din secolul XVI
Mestecându-mi cuviincios
Porcia de înger.

La fel de fireşti
Aceste vorbe
Cum coapsele, gleznele şi
Celelaltele
Ale frumoasei proaspăt scoase
Din
Maşina de scris...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul, Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de gleznă

abia la gleznă se vede
iubirea
rupe barete
sandalele
uite cum râd în rafturi interminabile uite
de ce
oare de ce
nu se adună călcâiele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţie

Era o podgorie, poate un han,
Era şi o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.

Şi poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Şi-un cântec de fată-n adânc auzeam
Şi plânsetul vinului curs în căldări.

Afară era o căldură de iad
Şi-o muzic-a iadului - scripci şi pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe şi pale.

Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Şi gleznele-i albe şi gleznele,
Sâmburi de vid luminos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!