Poezii despre glezne și noapte, pagina 2
Neastâmpăr nocturn
poezia mea-i că stânca marmorată
o pictează timpul în vitralii
chipul ei structură rourată
atinge o vreme cu epice detalii.
mă ascund în gânduri de abisuri
unită cu o stea de opal
drumul meu e presărat cu visuri
mă hrănesc cu ele hipnotic, real.
muzica sângelui se scurge prin glezne
nici o tristețe nu-i stă în cale
rapsodia sublimă înlătura bezne
mult mai departe de a lacrimei vale.
consoane și vocale lucrează în tandem
din freamătul nopții se naște un poem.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul mut
Între tot și nimic
curg cântec abia deslușit,
mi-e sete și dor
de iarba ce-ar vrea să muște din noi...
Tremură noaptea
sau luna ne arde pe glezne?
Mărul din mâini,
poartă amprenta buzelor noastre...
ah, ce-mi place
strigătul mut al trupurilor noastre
și toată beția din ele,
jocul acesta nebun
ce pare o talpă de cer
sub care ne vrem striviți...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună
Noapte bună!
Să visezi că ești pe lună...
Să ai somnul lin, lin, lin,
Să ai gura de pelin
Să te beau ca pe un vin
Să mă-mbăt de sâni și sfârcuri,
Să te beau până-n adâncuri...
Sărutându-ți tălpile,
Mângâindu-ți gleznele,
Pipăindu-ți coapsele,
Îți înlătur spaimele.
Pieptănându-ți buclele
Împăcându-ți tâmplele
Te îmbăi cu zânele.
Și te gust și te frământ
Din călcâie până-n gând
Și te beau și te iubesc
Somnul să ți-l ocrotesc
[...] Citește tot
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șarpe sărutând
sărutând glezna subțire a nopții
poetul
se împrăștia
în toate cele
șasesuteșaizecișișase
de zări
ca un ghid turistic zelos
moartea
îl luă să-i arate
mult-umblatele-i
neumblate
cărări
la birtul din colț
trei bețivi
cântă ceva
despre dragoste
despre sex
despre viață
[...] Citește tot
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu două'ș nouă
Unu, două'ș nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanț de gleznă
Vremea care plouă
Curge din urcior
Larg șuvoi de noapte
Că mă și-nfior
Toate aceste șoapte
Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?
Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Și tâmplele ninse
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inele, inele
o trăsură moale petrecea coconi
le ieșea pădurea în întâmpinare
dacă are cine n-are
nevoie de ele
partituri sau castele
dați-le celor afoni
cosea litere la cuvinte
cum cârpești ciorapii copiilor
toată grija viilor
nu ne ieșea noaptea din minte
inele de glezne inele de mâini
inele de nas inele de urechi
cuvintele sunt noi înțelesul vechi
destine frământate ca aluatul de pâini
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tropăie elegant
mai multe perechi de tocuri cui
în cui se-nalță pantoful și glezna
fină merge la trap sau galop
pe asfaltul tare dimineața asta
se-ndreaptă spre locuri neștiute
firesc duc picioarele odihnite
de somnul și seducția nopții
păcănitul diversificat lasă în urmă
parfumuri ce te scot din minți
tocurile duc zâmbete și buze rujate
cu tot felul de culori care scot
bărbații din amorțeală dimineții
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amagire
Și iar a venit primăvara
Și iar ne mințim că-i frumos
Și iar frunzele urcă scara
Și-i verde pămîntul pe jos.
Și iar calendaru-nflorește
Și cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muțește
Mor grabnic atîția bătrîni.
Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această mințită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
Vin nopțile scurte de vară
Și păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din noapte mi-am făcut cunună
Din clipa când te-am cunoscut
din noapte mi-am făcut cunună
și-am încrustat în ea
turcoaze și safire,
stelele de pe cer le-am înșirat
ca perle si doru'-n colier.
Cu margaretele câmpului
mi-am împletit gleznele
în brățări înflorite, și...
cu florile câmpului,
cu adierile vântului
și cu toate visele inimii
mi-am umplut brațele...
că-n acest fel vreau să te aștept,
iar dacă vii - o veșnicie-n viață
vreau să te păstrez!
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre glezne și noapte, adresa este: