glezne şi poezie

Nu e

În cutia de sidef şi aloi
Au venit podoabe noi
Lăcuste, păianjeni, brotăcei
Nu te speria de ei.
I-am încremenit în stihuri blajine
Ca să te găsească pe tine
Stăpână.

Şopârla-i pentru glezna de la mână
Iar şarpele pentru grumaz
Fetişcană de atlaz
Şi pentru şoldul dumitale, de vioară
Domnişoară

Te rog a mă ierta
Dacă-ţi zic şi tu şi dumneata
Şi dacă din cuviinţă şi de frică
Mintea mi se face peltică
Şi uitucă mi se face.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nerostit

încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălţime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă şi cu mâinile la spate.

lumina din cuvânt rătăceşte
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.

astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogoleşte tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţii luminoase

fluxul creaţiei e consfinţit de stele
din univers poetic principii se nasc
la baza luminii pe ample reţele
versuri sangvine în inimă renasc.

e minunat să fiu dependentă de lumină
iluminarea pură este dorinţa mea
sunt legată de cer ca o sibilină
plină de speranţe că am şi eu o stea.

azi foamea de lumină e virală
nu pot trăi în întuneric beznă
iubirea mă înalţă pe albastră spirală
extazul urcă şi coboară de la gleznă.

revelaţii luminoase din ceruri revin
îmi spun că iluminismul este dar divin.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

nu spuneam eu
ci firul de aer
tresărind a iz de lavandă
negrului tău cărunt

te iubesc
nu spuneam eu
poemul pe care îl scriu
e toamna cu trup de biblie
care-l scrie
şi foile ei de nemoarte
e tristeţea plecării unui
zbor umil de cocori în linie

te iubesc
nu eu spun
ci oasele de înger
care îmi mişcă gura
şi carnea
carnea mea toată

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijlocind curcubeie

eu spun
să ne facem nevăzuţi
într-o şoaptă
de forma pământului
cu buzele maci
şi genele iarbă
pe gleznele
apelor curgătoare

tu spui că
până în inima soarelui
treptele pavoazate
cu lumină
şterg paşii
amintirilor durute
acolo ne aşteaptă
cheia poarta
cerul raiul

hai să batem palma

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacolul poeziei

citesc, iubiţi spectatori, o mie de lucruri deocheate
pentru a vă determina să mă ascultaţi
citesc vorbele de la un capăt
şi de la celălalt
şi de la mijloc
arătându-le buricul

pun în plasa de păianjen a cerului
fiinţa mea la vedere
albă, zgomotoasă
şi plină de păcate
pentru a vă determina să mă priviţi

cânt o mie de cântece fără perdea
pentru a vă trezi interesul hohotit
şi iată, ca Solomon,
acum vă spun:
citiţi cântarea cântecelor mele adevărate
citiţi ochii mei
întotdeauna înlăcrimaţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita

În cuvintele sale s-a copt regina viilor,
pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri,
toamna nu se mai satură de arome
în iubiri de femei înalte
cu glezne subţiri,
leoaice de pradă.
Poemele îi cântă în trâmbiţele veacului
nemurirea în harul divin
şi din cer lumina i se aşează pe umeri.
Dar Nichita rămâne rodul visării
unde sufletul se încuvântă apoteotic,
este sămânţa din fructul universului
din care răsar luceferii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nuferilor

Şi m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Şi nuferi galbeni intră pe fereastră.

Şi îmi şoptesc, aşa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori şi nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund şi-n taină, poate,

În scâncetele albe mor cuvinte
Neînţelese. Doar în gând se-aşază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpleteşte şi rimează.

Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferinţa mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kaput

dacă ţi-aş scrie
pe hârtie
igienică
o poezie astenică
ai fi udă
când recit
în direct
cu un orgasmic respect
de pe budă?
fericirea ţi s-ar arăta
nudă
m-ai iubi mai acut
ne-am ciocni
pornirile
într-un amarnic
sărut?
mi-ai declara
eşti pe soclu
chiar dacă ai
uneori

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidesc poem

Zidesc poem din rodnice cuvinte,
Trudnic crescute-n ale minţii şesuri.
Ieşind învingătoare din eresuri,
Le-acoper trupu-n noile veşminte.

Cu glas plăpând, le salt pe metereze,
Pe-aripi de gând s-au adunat în stoluri,
Sfidând căderea în pustiu şi goluri,
Pe-al timpului răboj, ca să dureze.

Printre urzeli am împletit clipite,
Ce şubredele vorbe să-nfiripe-
Din hăuri de uitare iar să ţipe,
Rupându-şi lanţul gleznelor zdrelite.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!