Poezii despre greutate și inimă, pagina 2
Presentiment
De azi ceva se-ntâmplă printre stele,
înfiorate de un tainic puls și-n arborii din
care am fost smuls retrase-s iarăși
simțurile mele.
La pândă cu sămânța stau ascuns, rotindu-
și cerurile mult mai grele, să-mi cadă-a
beznelor străveche piele când sunt de firul
ierbilor străpuns.
La țărmurile cele-ndepărtate, la cei doi
poli lipsiți de greutate, planeta primăverii
iar răsare
și nu știu-n care trup acum îmi bate
această inima întoarsă-n toate și geamăna
mareelor lunare.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fisură în timp
împărțeam vremurile noastre
ultima clipă cântărea tone de durere
furasem fiecare startul
ofeream buchetul meu de timp
oprindu-mi virgula secundelor
foc bengal repetitiv
prim-solist pe scena vieții
doar prima secvență
plonjase rebelă
suicidal
în inimi virgine
tristă entitate cu dublă cetățenie
rătăcită în no man's landul
liniei maginot
i-am trimis fulgerul albastru
eliberând-o în noi
fisură în timp
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul plângerii
Zidul plângerii desparte pe oameni de Dumnezeu,
pietrele ard sub tălpi vinovate,
plânsul din suflet pătrunde în zid
se înalță ca un porumbel spre cer.
Iertarea își picură în lacrimă durerea
și în așteptare curge bunăvoința,
în față măreață cetatea respiră
și fiecare se simte mai ușor,
pacea i se urcă în trup.
Nebănuit de tandră inima crește,
bate ca un clopot la porțile tăcerii
să macine greutatea adusă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom mira împreună
Nemaiauzite întâmplari îmi secară
liniștea inimii. Unde-aș putea lăsa toamna
cu surâsul ei veșted ruginit de iluzii?
Bat clopotele sunetului în rana sărutului
femeile pleacă, drumurile se rup sub pași
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai știu pe unde te-am căutat
să-ți spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
unde locuiesc pietrele îndrăgostite de mersul tău
și verdele putred ne umple amurgul.
Prin clipa de-ntuneric trec păsări,
singur îmi beau neliniștile și plec
unde ochii și atracția femeii mă cheamă
să împlinesc dorințele buzelor ei,
sânii copți să-i ascund în pieptul meu.
Se vor apropia de inima aprinsă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre nașterea Domnului Iisus Hristos și urări de Noul An
"Când s-a născut pe pământ
Fiul Tatălui cel Sfânt"
Iarna toată risipea
Un gram de căldură în prispa sa
Și ieslea o proteja cu îngeri.
Magii spre Viflaim au călătorit
După Steaua ce-au primit
Și au găsit în iesle Fiul Domnului
și slava sa, ce inima își asculta.
Iisus din Nazaret, el se numea
Steaua și-o urma, minuni crea
Totul în jur era plin de pace
Învățătură și credință în iubire.
Un an plin de sănătate,
Pe mese s-avem de toate
Inimi mari cu bucurie,
Și-n tot locul veselie.
Magia unei zile binecuvântate
Să ne aducă aripile îngerilor
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara și frumusețea literelor metalice
Vine vara și vom transpira frumos
Când gândul ne respiră prin porii fericirii în trei.
Cu pixul tău metalic voi rescrie o poezie cu greutatea metaforei din litere albastre
Te vreau în inimă deschis și nu de fier.
Ascuns printre mistere
Nu-mi cere să tac... Tăcerea e mormântul unui singur om... Nu-mi cere să mă pierd
Prin aripile încălzire de dragoste și mângâieri
Un suflet delicat și o balerină printre stele vor dansa
Tu, eu și... pana mea.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina visului
Apăreai printe steluțe
Mă priveai prin geam
Erai Luna zâmbitoare
Lumină-ți cer un gram
Luminează -mi calea
Dă-mi lumina visului
Sau intră-n casa mea
Chemă divinul cerului
Tu știi mersul nopți
Ești astrul cel discret
Cunosti secretul sorți
Te ador eu nu te cert
Cunoști iubirea mea
Tu știi cât o astept
Mă veghezi noaptea
Alini inima din piept
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet chinuit
Greutate mai mare decât astă
Corsetul sufletului nu există
Lăsa ți mintea dezghețată
Inima mai liberă dezlegată
Lăsa corpul lejer să alerge
Lăsa sufletul ușor să plece
Nu l ține strâns încorsetat
Într o piatră rece transformat
Aruncă piatra din suflet tău
Să nu lovești cumva că i rău
Te poate bate Dumnezeu
Arunc o mișcă te din loc
Nu mai sta ușurează ți viața
O viață ai este a ta ușoară
Sau viața de i grea e tot a ta!
*Vivian Ryan 10 noiembrie*
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte târzie
Trec pe la geamuri șoapte
Ce bat ca țânțarii de noapte
La lumina diafană
Păstrată in camera solitară.
și bat in sticla obosită
De greutatea anilor, cei mulți
Ca cineva să le deschidă,
Să intre în minte și-n sufletul lui,
Celui care deschide inima,
Să potolească focul încins
Ce ațâță sufletele călătoare
în vatra pusă-n adânc.
Se plimbă la geamuri agitate
Că intrarea e păzită deja
De zeii muritori și ființe animate
Sobre la vorbe și-aprinse la fapte.
și-ncearcă să rupă cenzura
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Gheorghiță Pârghie (1 octombrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiță Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspective 🌸
Inimi sunt desenate pe cer
de greutatea prematură
a curcubeului plin de mister...
Copiii aleargă desculți prin vise
cu tălpile, atingând polenul amintirii
și-l conturează cu lacrimile lor ascunse.
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Îi e dor și dorului
de cafeaua amar de dulce
din ceștile cu incantații trimise focului.
Ticăitul ceasului se sparge în tăcerea absolută
împletită cu picături de rouă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greutate și inimă, adresa este: