Poezii despre greutate și inimă, pagina 3
Perspective 🌸
Inimi sunt desenate pe cer
de greutatea prematură
a curcubeului plin de mister...
Copiii aleargă desculți prin vise
cu tălpile, atingând polenul amintirii
și-l conturează cu lacrimile lor ascunse.
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Îi e dor și dorului
de cafeaua amar de dulce
din ceștile cu incantații trimise focului.
Ticăitul ceasului se sparge în tăcerea absolută
împletită cu picături de rouă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
🌸 Perspective 🌸
Inimi sunt desenate pe cer
de greutatea prematură
a curcubeului plin de mister...
Copiii aleargă desculți prin vise
cu tălpile, atingând polenul amintirii
și-l conturează cu lacrimile lor ascunse.
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Îi e dor și dorului
de cafeaua amar de dulce
din ceștile cu incantații trimise focului.
Ticăitul ceasului se sparge în tăcerea absolută
împletită cu picături de rouă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspective
Inimi sunt desenate pe cer
de greutatea prematură
a curcubeului plin de mister...
Copiii aleargă desculți prin vise
cu tălpile, atingând polenul amintirii
și-l conturează cu lacrimile lor ascunse.
Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:
Absolutul.
Îi e dor și dorului
de cafeaua amar de dulce
din ceștile cu incantații trimise focului.
Ticăitul ceasului se sparge în tăcerea absolută
împletită cu picături de rouă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi las inima pe spate într-un hohot liber
nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte spre singurătate
în locul unde sunt în sfârșit învingător
este doar un nebun de negru și un turn rece
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea
apoi înmulțesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele doar așa
ca să găsesc un sprijin înălțimii
steaua polară încă se mai crede regina nopții
iar afurisiții aștia de cavaleri nu mai au cai
nici înaripați nici cu potcove de 99 de oca
dar zboară totuși pe orice himeră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de frunze
Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morții se sfărâmă.
Lacrimi cerești... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,
Trotuaru-ndoliat de pași grăbiți,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.
Se-nalță fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tușați cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriașă văduvă agățată de fereastra mea.
Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii și-al focului
Camera mea e o grotă a aurului și-a pietrelor prețioase:
Atât de catifelat e mușchiul, atât de groase tapiseriile;
Și totul e plin de viață, și-i cald, și-i așa plăcut...
Parcă aș fi-n interiorul unei inimi.
Acolo,-n alb, patul meu este imaculat și vaporos
Ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopți negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopți negre și, totodată clare, eu nu dorm.
Și te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că ești bătrână,
[...] Citește tot
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din viața mea
Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.
Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.
În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.
Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam că mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secret
Stiti cum se scrie oare o poezie de valoare?
Am sa va spun chiar eu, un mic poet
Secretul acestui Secret:
Este nevoie de talent,
De foarte multa transpiratie,
Cuvinte potrivite asternute lent
Dupa o lunga meditatie.
Se pun emotii, chiar insasi inima se pune pe hartie,
Se pune suflet, se pune dragoste
Pentru un Gram de poezie.
Si-abia atunci cand ostenit cazi frant,
Un lucru de valoare va apare
Muncind din greu orice cuvant
Traind frumos orice visare
Si-acum secretul dezvelit
Sa scrieti doar ce ati muncit
Ce ati visat si ati trait!
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nostalgie din vis
Simt un surâs pe fața mea,
când mă gândesc să te privesc,
pălăria mea pe cap coboară
în amfiteatrul luminilor,
acum fără un scop educațional,
ci pentru a mă reîntoarce-n timp.
Am în privire un minut de feerie
și un gram de atracție sentimentală,
încă de când eram în inima celulei de atom,
când eram în lumea zero și parcă te aud din nou,
știind că acum ești departe de mine.
Totul-i un vis ce aleargă în trecut,
dar prezentul e plin de iubire cu un plus de plutire,
cu freamăt în noaptea albă după risipa de apus,
iar dimineața pașii noștri redescoperă răsăritul.
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Po...vestea
În cutia poștală din pulpa ta
își făcuse cuib un porumbel călător.
Aveai un colier din galenele telefoanelor
date cu taxă inversă
și te mândreai cu rochia matematică
cu cercuri învârtite în jurul taliei.
Eu încercam să ajung cu mâna
în grădina nesăpată
iar tu făceai în păr muguri cârlionțați.
Brusc
din urechile mele
două mâini
mi-au îmbrățișat ochii
și-am apucat să ne privim între voci.
Ningea
iar cablurile care susțineau inima
au pocnit sub greutatea cuvântului " naștere"
Operatoare de la poștă
mi-a dat un ziar
și mi-a spus să-l citesc nouă luni..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greutate și inimă, adresa este: