groază şi suflet

Abuz de z

Te zăresc cum cazi arzând în zare
Tu suflet zămislit în zori de zi
Tu care ai zis în zapiţ că ziua e păzită
De zeii cei cruzi ce hoinăresc pe străzi.

Deviza ta crezută de cei ce ezită
Să vază prezentul îmbrăcat în zale
Cu zile fără criză cu zâmbete pe faţă
Şi fara dezbinări care să dea târcoale.

Diluezi eczeme ce erozionau Pământul
Cu zilele oftezi, mereu te paşte groaza
Noi încă cutezam să îţi zâmbim în faţă
În loc să ne zbatem să alungăm piaza.

Pierzându-ne-n moloz căutând zincit
Căzut de prin zestrea zeilor din cer
Ne retrezim dorinţa de mult putrezită
De a avea o zi cu clipe ce nu pier.

poezie de Alin Ojog (7 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii noştri din trecut

Să ne temem mult de-aceia care ştiu tot adevărul
Căci au spade-arzând în suflet şi au scuturi de ne-nvins.
Nu se tem de negre umbre şi nu li se zbârleşte părul
Dacă groaza bătăliei pe mulţi alţii i-a cuprins..

Ei sunt fiii biruinţei într-o lume fumurie,
Răsărind toţi din amarul lacrimilor din străbuni,
Zmei încoronaţi de glorii, bravi apărători de glie,
Ce vor să repună Ţării toate smulsele-i cununi.

Ca blazon aveau Onoarea şi ca forţă doar Credinţa,
N-au ştiut ce-nseamnă frica, Moartea nu sta-n calea lor!
Aripi mari le-a pus şi Cinstea; ţelul unic - Biruinţa!
Ăştia-au fost eroii Ţării! Să-i creăm şi-n viitor!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 şi 17 aparţin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Ţară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aştern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de şosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfaţă.
El se-ncruntă şi aduce
O viforniţă de gheaţă.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vida nuda

ca o pânză
ne cuprinsese o ploaie
pe după inimi pe după grumaz

nu aveam loc (sau... timpul se dereglase?!)
să aprofundăm elementara semnificaţie
compoziţia sufletească a reacţiei chimice

cireşii decretaseră marea încercuire
în lăuntrul lor ca-ntr-o placentă ucigaşă
primeam în loc de hrană fructe cu grindină
uriaşele pietre renegate de uterul universal

pe propria piele experimentam groaza
boala personală acest beteşug de neam
stigmatul care în sfârşit ne arăta lipsei lumii
la fel de goi cum ne înfiinţaserăm în ea

plecam strangulaţi
în propriile cordoane ombilicale

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare...

Vindecat de Esculap
şi la trup, dar şi la cap,
m-am trezit în barca vieţii
să sorb... roua dimineţii.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieţii să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul şi mic şi mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă şi mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda groazei

Mă rog să scap de-un gând care mă duce
Spre-ntunecimi cum nu am mai văzut
Şi scriu cu trandafiri, la o răscruce,
Poemul îngerilor ce-au căzut.

În ceaţa ce se lasă peste suflet,
Mai bâjbâie o rugă către cer
Şi ţipă în tăcerile de urlet
Dureri ascunse-n lacrimă de ger.

E noaptea lungă ca şi niciodată,
Iar visele au iz de cimitir,
Mi-e tare frig şi frică, deodată,
Când un coşmar mă poartă-n coviltir.

Curg apele în râuri de sudoare,
Încerc să-not prin ele dar nu pot,
Văd doar un labirint fără hotare,
Din care-un mâine nu ştiu cum să-l scot.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună iubire, sună!

sună, iubire, sună!
pământeană aşternere de note zâmbeşte sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârşite

sună, iubire, sună!
clopoţeii şarpelui ridicându-şi capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...

sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvăşit într-o chemare unică dar atât de inutilă...

sună, iubire... şi taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorţit între nimic şi nimic.

mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descurajare

Sunt cu mine de mână într-un deşert de suflet. Nu-i oază
Şi aşa-s de însetat de orice şi am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alţii, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!

Se pare că globu-i mai mult, mişunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simţ, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălţimii, e-un dar să-l deţii fără scrupul, să fie...
Şi-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăţie!?!

Mă bântuie aspru tăiosul de vânt şi întind mâna ca orbul
S-ajung nu ştiu unde şi alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una şi alta-s- la fel de înţelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veşnic, el, suflet!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoca felicitării

Mă trag fluturii pe roată
să devin o omidă moale
ce atârnă de spiţa eşafodului.
Vin femeile cu barbă să râdă în bărbia trotuarelor
Se vinde îngheţată cu aromă de noapte
Covrigi în formă de făclie
Ronţăie şobolanii în loja canalelor de comunicare.
Se aud felicitările şi osanalele...
Cu un cuţit între umeri în loc de suflet
o poză se prezintă golită de imaginaţie.
O lună cu o femeie mutilată pe umăr încearcă să imite un înger.
O actriţă nanistă îşi mimează nunta horror într-un vagon de tramvai cu lăutarii furaţi de la o poştă...
Stropi de plastilină!
Femeile cu barbă îşi chelesc admiratorii
ce le strâng în braţe
şi le pupă pe maţe!
Inerţia e la capătul centrifugii.
Mă trag fluturii pe roată încet
Sunt tăiaţi şi roşi şi arată boţiţi de albastru
blugii mei

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de veci

O lume împietrită-n aşteptare,
Ascunsă-n cimitirul de pe deal,
În locul de odihnă ideal,
Îmi zace îngropată, la picioare.

Cum pot acum, în armonie, oare,
Dormi aici, tăcuţi şi mici şi mari,
Bogaţi, săraci, inculţi sau cărturari,
Şi cei ce-au vrut odată să se-omoare?

Le daţi pomeni? La ce folos mâncare,
Când sunt grămezi, cei puşi la ajunat
Căci pentru cer nimic n-au adunat,
Robiţi de pământeasca alergare?

Însemne, cruci şi pietre funerare,
Ba nici măcar atâta nu au toţi,
Măcar ca unii fost-au nişte hoţi,
Azi, doar ţărână, lut pentru urcioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (8 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!