Poezii despre gură și suflet, pagina 2
Doina
Doina, doiniță!
De-aș avea o puiculiță,
Cu flori galbene-n cosiță,
Cu flori roșii pe guriță!
De-aș avea o mândrulică
Cu-ochișori de porumbică
Și cu suflet de voinică!
De-aș avea o bălăioară
Naltă, veselă, ușoară,
Ca un pui de căprioară!
Face-m-aș privighetoare
De-aș cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arzi, stea
Arde cu lumină pală
steaua mea de pricopseală;
spumegă-n bolți
lungii ei colți,
crește fără măsură.
lacrimă cu burta la gură.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheată de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampă al păguboșilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu mașinăriile
inima mea!
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Dragostea mea
ancoră grea
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura de dor,
ochii de plâns.
Vântul căzu
- poate că nu,
dar s-a făcut
liniște-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.
Nu mai visez
pași pe zăpezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatru absurd
Demult nu a mai
Venit pe la noi
Am rămas singură
Cu sufletul gol,
Uitându-mi fericirea
Agățată in cuier
La altcineva acasă.
Unde oare am fost în vizită?
Ce o fi făcând Demult?
Ultima oară când
A trecut pe la mine
Mi-a adus flori...
Și m-a pupat
Dulce...
Pe gură.
poezie de Culament Filis
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criminalului Ion Ilici Iliescu și complicilor lui, și procurorilor de la Parchetul Militar: adevărul despre morții de la Revoluția din Decembrie 1989
După crunta dictatură,
Toți cu sufletul la gură,
Zeci de ani am așteptat,
Adevărul pur, curat,
Criminalii să plătească,
Pentru crima mișelească.
Adevărul n-am aflat,
Fi'ndcă voi l-ați îngropat.
poezie de George Budoi din Pamflete și satire (22 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Apele sufletului meu sunt tulburi
În timp ce mă scăldam în ele,
Au fost otrăvite de privirea aceea trufașă
Zâmbetul - aisberg aruncat
din colțul gurii tale, frumos conturate, în aorta mea
Rănit și înfrigurat,
sufletul meu s-a retras
Să hiberneze până la primăvară
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magul diminetii
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ține cu
sufletul la gură și în
răgazul dintre clipe--
și mă ține strâns
ca un braț inspăimântat de
înstrăinare.
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă măsoară
pentru nimeni și nimic;
[...] Citește tot
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Saltă și cîntă, inimă nebună,
rupe-te, inimă,-n mii!
Voi, ciocîrlii,
cu gura mai dulce ca mierea,
cîntați-mi pindarice cînturi,
ca și eu să mă-nalț
la ceruri, în volburi de aur.
O, auzi-l, Silvanul
îți zice din frunză, Driadă,
cîntări fermecate,
doar te-o răpi, Frumusețe;
dar nimica pe lume nu bate,
în lumina clarei diminețe,
cîntecul ciocârliei din cer.
O, fericire nebună,
frînge-te-n chiote, Suflete, Ler!
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de adăpat aripa
Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.
Și tu te plimbi în lume, ca un vas,
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Și știi: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...
O, Doamne! din această fugă-a mea
Și-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gură și suflet, adresa este: