Poezii despre hibernare și iubire, pagina 2
Citește-mă în braille
Iubite, prinde-mi aripa beteagă
În arcul tău de timp, cât încă sunt!
Dar, prinde-mi-o de stele și mi-o leagă
Cu firul tău de viață, să înfrunt
Furtunile ce vin, să-mi frângă zborul
Cu grindina înghețului din ploi.
Doar tu mai poți înveseli decorul
Tabloului în care suntem goi,
Unul de altul, rătăciți prin vară,
Într-o degringoladă spre infern,
Intercalând distanțele de ceară
Între suspinul tău și-al meu. Și cern
Atâtea versuri sângerând astenic,
(Sunt norii plini de ele și sunt grei),
Deasupra noastră-n peisaj edenic
Rămân să hiberneze anii mei.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mintea îți hibernează
Timpul meu s-a consumat.
Acuma am adăstat.
Stau pe bancă și privesc
Tinerii cum se iubesc.
Altădată, nu amu,
eram și eu tânăr, nu?
Dar amu,
ei sunt tineri,
iar eu nu.
Cândva umblam hai-hui prin țară.
Eram un fel de pierde-vară.
Duceam o viață ușoară,
Credeam că și porcul zboară.
Un timp a fost cum am vrut eu.
Credeam că-așa va fi mereu.
Și îmbătat de prea mult lux,
Pe căi greșite am ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie s-a-ndrăgostit de mai...
Pe bulevardul toamnelor vetuste
Valsează în nocturnă pași străini,
Copacii dezbrăcați de frac și fuste
'Și-ascund tăcerile în rădăcini.
Pe sub covorul galbenelor straie,
Un gând își face cuib de hibernat
Și chiar de-l mai trezește câte-o ploaie,
Se-ntoarce-n vis, că-i vreme de iernat.
Se bate luna-n piept c-o stea furată
Din constelația iubirilor târzii,
Că ea rămâne-n vară suspendată,
Să zăbovească strugurii în vii.
Și vântul se oprește de uimire,
Pândind de după-un ram înmugurit:
-Au dat cumva, clepsidrele de știre,
Că toamna,-n drumul ei, s-a rătăcit?
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-ți violetu,-Anida,-n hibernare!
Adulmecă, Anida, trandafirii, bujorii albi care miros ca ei, sunt mesageri de dor și ai iubirii și ia și un buchet de stânjenei!
Să nu-ți trădezi vreodată violetul, e prea labil pentru un adulter și toate florile-s la fel ca muritorii, cu un respir redus și efemer...
Și fă-ți provizii pentru vremuri grele, când troienii-vor iernile culori și albul va împărăți o vreme, cât ne va fi Crăciun în sărbători...
Ierbarul să îți fie la-ndemână, să-l răsfoiești când furtuni-vor mări,
și movul să-ți alinte dezolanța, când vinețiul va domni în zări...
Păstrează în poeme o glicină și-n iriși mov îmbracă versul nud, și nu uita să pui la rădăcină un strop de verde luminos și crud...
Salcâmii lasă-i să te plouă-n voie, ca să te- îmbrace-n strai de alb nebun, să-ți fie-a necuminte în iubire, când florile își fac din nea zăbun...
Nu te lăsa mințită de luceferi, că îți vor înflori printre ghețari, doar brazii vor rămâne-n iarnă teferi și-n univers explozii de quasari...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e iarnă
Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Și inima-mi s-a pus pe hibernat.
Mi se va face foarte frig
Și gânduri-fulgi s-or cerne înghețați
Din toți rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrățișați!
Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neșters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Și tânguit s-o naște orice vers.
Vor îngheța păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind mințita primăvară!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e iarnă
Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Și inima-mi s-a pus pe hibernat.
Mi se va face foarte frig
Și gânduri-fulgi s-or cerne înghețați
Din toți rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrățișați!
Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neșters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Și tânguit s-o naște orice vers.
Vor îngheța păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind mințita primăvară!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Prin ce ținuturi rătăcești
Pribeagă?
În care grotă din povești
Ai hibernat o vară-ntreagă?
O, Muza mea cu nasul mic
Și coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...
Ți-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Și, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunecarea
Se-nalță drumuri lungi de fum
Și plouă...
Și lumea toată legănată-n vânt,
Visăm de-acum cu toți o lume mare
Dar mare-ntunecare-i pe pământ.
Sufletul parcă plânge de durere...
Odată cu cerul s-a închis și gândul
Ne întrebăm dacă e gând sau noapte
Și-n vis plutim o clipă printre stele.
E-n toamnă-n noi și-n lumea noastră este
Tot toamnă, dulce hibernare, apatie și vis.
Stau și privesc cu fața-n sus
Cum aleargă prinși de vârtejul vântului,
Pe păienjenișul albastru,
Ca niște corăbieri, câțiva nori solitari,...
Vestitori ai dulcelor ploi, ai clipelor tandre, ale tainicelor vise,
Aduc iubiri rătăcite la margine de mare
Și păstrează intactă urma de nepătruns a primei iubiri
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iarna ta eu nu mă vreau
Când arunci cu flori de gheață, peste primăvara-mi verde
Plânge floarea de durere și pe frunte am zăpezi;
Pui povară grea pe umeri și de iarnă nu mă vezi,
Troienită de-a ta lume-n care dragostea se pierde.
În chilia ta nu-i soare și luminii-i este teamă
Să se-așeze pe icoane îngropate-n hibernări;
Bate ruga pe la geamuri, tu aștepți alți vestitori
Nu auzi, nu vezi cum viața în vâltoarea ei te cheamă.
Cine-ți otrăvește visul, cine nopțile-ți umbrește
Când, pe cer, atâtea stele se îmbracă-n simfonii?
A-nflorit și iasomia și exultă-n reverii,
Dar în tine, doar amurgul, o escală își găsește.
Eu, nu-mi dau poemu-n floare pe tăcerea-ți maladivă
Doar ce-am început să caut în miresmele de nard
Pașii rătăciți în ceață, și acum, în mine, ard
Ca o flacără albastră cu speranța mea, tardivă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș ascunde-n vers...
Eu îți caut mâna dreaptă, la răscruce de destine,
Stânga-n lanțuri te așteaptă, s-o eliberezi de mine.
Și orfani de vor rămâne umerii, de-mbrățișare
Vor jeli viori din strune și-or muri de-nsingurare.
Te-aș ascunde-n vers, iubite, să îmi cânți cu muza-n brațe
Printre rime obosite, necuvânt să nu te-agațe.
Și te-aș scrie-n nopți de veghe, un poem pe glezna albă,
Sau sărut lângă ureche, să te-adun din cer și iarbă.
Știu să cânt refren de iele-n nopți vrăjite, sclav te-aș face,
Când mirese nedormite te ademenesc rapace.
Aș pândi de după vise, ca un vânător de stele,
Diminețile să ni se rotunjească în inele.
Te-aș criogena în nordul cu eternități polare
(Mai păstrez și-acum fiordul amintirii fără soare).
Să îmi fii mereu sub gene, irișii să te păstreze
Un mesteacăn din poiene, dor de noi să descifreze.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hibernare și iubire, adresa este: