Poezii despre hibernare și toamnă, pagina 2
În mine, poezia
Vântul și-a întins aripa peste vara dezbrăcată,
Ploaia stă la pândă-n ceruri, ca un cerber nemilos,
Eu mi-ascund poemu-n poale, să nu mă trezesc deodată,
Că mi-l fură toamna asta, cu alaiul ei pompos.
Și se ghemuie, se strânge, ca un prunc la sânul dulce,
Pe sub piele se târăște și în sânge mi-a pătruns,
Lăngă inimă se-așază, eu îl las să mi se culce
Cu tic-tac-ul, cânt de leagăn și îmi este de ajuns.
Nu-l atinge vreo stihie, hibernează fără grijă
Și va încolți când vremea învierii va veni,
Doar de nu-l atinge glonțul, doar de nu-l rănește-o schijă,
Când m-or troieni ninsoarea și înghețul, și-oi pieri.
Tu să fugi, când simți că moartea-mi dă târcoale, să mă fure,
Să-ți iei versurile toate, și nici titlul să nu-l uiți
Și te-ndreaptă cu pași repezi, sub feriga din pădure,
Eu voi fi în frunza verde, o să-ți cânt, tu să m-asculți!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi rămâne amintirea, a iubire, să-mi miroasă...
Am pe frunte flori ''râpene'', care-mi înfloresc pe gene
Și albastrul ''mioritic'', decolteul mi-l îmbracă,
Lângă mine am ''camelii'', cântec roz de sânziene,
Și ce dacă vine ploaia și mi-s ochii triști, ce dacă!
''Șipot'' grațios și dulce izvorăște din Ileană
Și-mi pătrunde-adânc în suflet, ca o simfonie-albastră
Eu mă simt ca o zeiță, lacrimă nepământeană
Ce-nflorește fantomatic într-o părăsită glastră.
Cu o bucurie-''augustă'', un jian cu versu-n brațe
Mă îmbie să-mi las toamna în păduri să hiberneze,
Mă dor umerii de vară și las aripi să mă-nhațe
Și învăț să las poeme, din iubire să cineze.
Ce magie-mi umbă-n vene și cum curge poezia,
De pe buze fremătânde și cuvântul se răsfiră,
Ca un fluviu de lumină ce-mi hrănește sihăstria
Ca o notă-amețitoare, acompaniind o liră.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hibernare și toamnă, adresa este: