Poezii despre idei și viață, pagina 2
Însuflețirea Poeziei (sonet)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creativității)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de beteală azurie,
Pe aripi de gând înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Artei (15 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet creației)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creației)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de cerneală azurie,
Pe-aripi de gând se înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoarea speranțelor (sonet)
NINSOAREA SPERANȚELOR
(sonet renașterii spirituale
Mă ning speranțele înzăpezite
De troienele dorurilor stinse,
Din roiul amintirilor desprinse,
Așteptând renașterea în cuvinte.
Să nu simt viscolul în tâmple ninse
Și de sarea tristeților albite,
În ochi aprind făclii, ce sunt menite
Să strălucească pe gânduri nescrise.
Ca în cascadă, pe lacrimi coboară
Idei în condeiul de-o muză vrăjit,
Când vise aprind zori de primăvară.
Însuflețesc un vis, la viață trezit,
În abisul morții să nu dispară
Cu speranțe-n chip de lut acoperit.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (17 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc
Dacă râzi, riști să pari prost,
Dacă jelești, riști să pari slab.
Dacă întinzi o mână cuiva, riști un angajament,
Dacă îți expui sentimentele, riști să-ți dezvălui adevărata natură.
Dacă îți faci cunoscute visele și ideile, riști să fii considerat naiv.
Dacă iubești, riști să nu fii la rândul tău iubit,
Dacă trăiești, riști să mori,
Dacă speri, riști să cunoști și disperarea,
Dacă încerci să faci ceva, riști un eventual eșec.
Dar riscurile trebuiesc asumate, pentru că-n viață adevăratul risc este să nu riști nimic.
Cel care nu riscă nimic, nu realizeaza nimic, nu are nimic, este nimic și devine nimic.
Deși evită suferința și dezamăgirea,
El nu poate, pur și simplu, învăța, simți, schimba ceva, crește sau trăi.
Prizonier propriei servituți este un sclav care și-a pierdut toată libertatea.
Numai cel care care riscă este cu adevărat liber.
Împlinirea propriei ființe este mai grea decât propriul sacrificiu.
poezie de William Arthur Ward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vesperală
Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelații fixe
Și stele căzătoare
Avea figura lungă și verde ca o pară
Și ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
De lucruri mici și fără importanță
Avea în glas căldura soarelui de vară
Și-n gând accentuate propuneri de-alianță...
Femeia care mi-a vorbit aseară
Avea idei frumoase, dar bizare...
Spunea că "plopii fără soț" sunt vorbe de ocară,
Și toți Luceferii din cărți sunt stele căzătoare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
(Și care o să-mi vorbească viața toată)
A fost odată Mamă,
Dar a rămas Fecioară...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ți-e scris...
Viața e o misiune ce ți-e dată s-o-mplinești,
s-o trăiești cu pasiune, să visezi, să dăruiești!
Pasiunea este arta care vine din străfunduri,
studiază-i cu drag carta, deslușind cuget și gânduri.
Să visezi este posibil, când spiritul izbutește
făurești ce e credibil, iar meritul tău sporește.
Numai dăruind primești, asta este legea firii,
doar prin fapte să vorbești de izvorul nemuririi.
Fapte bune faci în viață, iar noi număra-le-vom,
simulare îndrăzneață să numeri frunzele-n pom!
Săvârșindu-ți misiunea, pleci cu inima-mpăcată,
lumii ai lăsat minunea, la care te-ntorci vreodată.
Viața curge implacabil, tu urmează cursul ei,
dovedești că ești capabil făptuind-o prin idei.
Stă deasupra Creatorul, ochiu-I treaz veghează-n taină,
heruvimii cântă-n corul care îți prezice faimă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
În rest, unul pleacă, altul vine,
Râvnești la prea multe delirice clipe.
Între crezuri lacome și tăgadă,
Amorul tău e un idol de piatră.
Pe pielea ta s-a făcut toamnă,
Și surâsul nu-ți mai pare ca odată,
Viața plange peste viață când nu-i dai,
Un strop de opium, un strop de ceai.
Făcându-mă cuvânt cu ecou,
Mă spovedesc domnului meu.
Și vreme trece, vreme vine...
Cu toată nepotrivirea de idei,
iubește,
Căci, sfântul a fost si el om.
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii-ape curgătoare
Trecut-au anii - ape curgătoare!
Au dus cu ei atât de multe visuri
Născute-n ale inimii abisuri
Să fie de speranțe dătătoare.
Profesori nu-s! Plutesc în paradisuri!
Ne-au însuflat idei înălțătore
S-avem în viață veșnic sărbătoare;
Ei n-au făcut vreodată compromisuri.
Aniversăm cu cinste întâlnirea,
Iubiți colegi veniți de pretutindeni,
Sperând că toți ne-am împlinit menirea
Și Alma Mater ne-a chemat să mergem
La sărbătoarea noastră cu Armindeni,
Ca tot ce fost-a rău în noi să-l ștergem!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu răspunzi doar instinctelor tale...
dacă femeea aleasă nu e a ta
dacă bărbatul de-alături nu e acel
tu insuflă-ți că poți trăi fără ea
iar tu- că mai poți fără el
oricum, în viață vor mai fi și alte femei
oricum, alți bărbați simultan te-or iubi
tu insuflă-ți un val de constante idei
că viața-i schimbare în orice n-ar fi
și dulceața iubirii o afli sorbind
apele reci din mai multe izvoare
Universul răspunde la toate cu jind
prin noul plăcerii și vechiul ce doare...
aruncă în lături gelozii și tristeți
și unicul-unica- uită -i în cețuri
azi viața-i mai lungă și vin dimineți
când îți vine să zburzi ca un mânz fără hățuri...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de vise
Tu ești ploaia mea de vise
Care curge infernal ;
Mă îmbie porți deschise,
Cu sorbeturi în pocal.
Mă cufund adânc în tine
Fără să regret nimic ;
Doar mă podidesc suspine
Când din vise mă ridic...
Picuri grei mă-mpung în creștet
Cu speranțe și idei
Cum că sufletului veșted
Să-i dai viață ai să vrei...
Dulce, visul meu noptatic
M-a cuprins de subțiori
Și mă-nvăluind molatic,
Îmi dă tremur de fiori.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre idei și viață, adresa este: