inimă şi poftă

Poftă de viaţă

Sunt tristă şi viaţa mă respinge
Şi toţi acum îmi râd în nas,
Dar nu mă las eu voi învinge,
Atâta timp cât mi-a rămas.
Credeam că totul e la fel,
Credeam că eu sunt cel învins,
Acum nu pot să cred că cel
Cărui eu mâna am întins,
Este cu mine bun şi deschis.
Iubirea ta nu la fel o simt,
Simt doar o inimă împietrită,
Eu te iubesc de ce să mint,
Vreau din nou să fiu fericită.
Mie dor să mai fii cum eu te ştiu
Şi seara să te-aştept în prag,
Crear dacă un pic bolnavă o să fiu,
Să mă ajuţi din nou cu drag.
Tu faci lumină când e noapte,
Din întuneric faci dimineaţă,
Ca tine nimeni nu mai poate,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (28 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii (Sonet Tarot)

Iubire, armonie, fericire,
Te simţi ca-n Rai, nu este de mirare,
Alegi virtutea, fugi de amăgire
Şi inima îţi arde ca un soare.
Nu cauţi uniunea sexuală,
Căci te păzeşti de pofta desfrânată,
Ci dragostea profund spirituală,
Fiindcă purtarea ta este curată.
Dar uneori ispita-ţi taie calea
Alegi greşit şi totul se destramă
Şi-apoi degeaba te cuprinde jalea,
Singur rămâi şi nebăgat în seamă.

Când ştii s-alegi, ai parte de iubire,
Dar când greşeşti, ajungi la despărţire.

poezie de Octavian Cocoş (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai văicări din gelozie [No more now with jealous complaining]

Nu te mai văicări din gelozie
Când eşti vexată, căci nici eu nu-mi frâng
Cu temeri multe inima împăcată,
Ce râde că plângeam ca un nătâng.
Gata de-acum cu toată suferinţa,
Cu pofte vane, cu al zilei stres;
Cu pătimaşa gelozie a nopţii,
Cu izolarea grea, de neînţeles.
Speranţa şi-adevărul meu cel dulce
Sunt bastionul meu de pace plin;
Şi mă trezesc din somn cu bucurie
Şi hoinăresc pe câmp sub cer senin.
Am fost un prost, dar scap de îndoieli
Şi-o să trăiesc în ochii tăi fideli.

poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă laşi din strânsoare

De la o întâmplare, la zeci, sute
timpul trece şi se cuibăreşte în ele sănătos ori bolnav,
poţi locui în el ca într-un oraş în care-ţi scrii biografia
căutând cu tine-mpreună să depăşim cuvintele,
să pătrundem unde se zideşte-n dragoste poezia
şi unde starea imaginară îmbracă forme de hârtie
în care poţi râde ori plânge cu lacrimi
după pofta inimii.

Lumea-i decojită şi străină de fiecare om,
o matcă în care curge lovindu-se de pietrele sorţii
cu tot ce înseamnă vama lăsată prin ani,
limba are toate mesajele de rugă
puse pentru înţelegerea vieţii şi înălţarea în har.

Tu nu mă laşi din strânsoare,
să mă privesc în vrajba oglinzii
nici să am clipele dezlipite de gânduri
în care se contopesc pe neobservate.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-nvăţ

"Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine..." (Matei 11:29)

Când mă abat din drumul drept,
Când nu mai pot tristeţea duce,
Mă sui pe Golgota, la Cruce,
Şi-nvăţ să sufăr şi s-aştept...

Când glasul cărnii, în tumult,
Mă prinde-n vraja lui fierbinte,
De sfatul Tău mi-aduc aminte
Şi-nvăţ, Isuse, să Te-ascult.

Când poftele, din nou, mă-mping
Spre-adânca patimei genune,
Te chem pe braţ de rugăciune
Şi-nvăţ, Isuse, să le-nving.

Când bucuriile-nfloresc
În glastra inimii, ascunsă,
Mă uit la palma Ta străpunsă

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre rănită...

nu mai aveam poftă
de nimic
mă săturasem
până şi de mine
deşi un gol permanent
nu-mi da pace
mă răscolea dureros
în stomac
căutam cu disperare
singurătatea
unde mă prindea dimineaţa
cu ochii deschişi
urechile îmi ţiuiau
a pustiu şi a jale
după o aromă de floare
degeaba am fost la medic
nu era leac pentru boala mea
dar într-o zi
vrăjitoarea bătrână mi-a spus
că am nevoie urgentă urgentă

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Pomul pe care Domnul îl oprise
Făcea de toate, şi caise,
Smochine, chitre, pere moi şi prune,
Cari de cari mai grase şi mai bune,
Castan cu fel de fel de crăci,
Cu flori, miresme şi murmure. Căci
În Paradis se îmbinau deodată
Tot bunătăţi din lumea toată.

Să nu te-ndemne gândul: "Ia şi papă!".
Să nu îţi lase gura apă
Şi să mai ţii porunca minte
A sfântului şi bunului Părinte?
Înger să fii, şi tot şi-ar fi dat brânci
Inima – vai – să rupi şi să mănânci,
Necum să fii băiat şi fată,
La pomul care da şi ciocolată.

Ei se uitau la poame, iar pe
Copac se-ncolăcise ispititorul şarpe

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arşiţa verii

Am fost uitat, copil, în miezul verii,
Neştiutor de viaţă şi-ale ei,
Străin de taina morţii şi-a-nvierii,
De spaimă de-ntuneric sau de zei.

Şi am crescut: copilul cel sălbatic
Zburdând în lumea lui, croindu-şi drum
Prin doar un anotimp, mereu văratic,
C-un miez rămas fierbinte şi acum.

Privirile-mi, sălbatice jivine,
Se-aruncă-n jur cu poftă şi hulpav,
Dar înlemnesc văzându-te pe tine...
Şi redevin copilul cel firav

Ce se apropie, timid, de-o baltă
Şi, cu un răs puternic, zgomotos,
Din inima ce, vesel, îi tresaltă,
Se umple de noroi şi de frumos.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În laboratorul sufletului

se scurg din cer vise desferecate
cu nimb de lumină din stele croit
mintea se umple cu gânduri fermecate
ca un răspuns karmic la tot ce-am trăit.

la răsăritul soarelui se nasc pofte de viaţă
dorinţe de-a iubi în inimă tresaltă
transparenţa simţurilor se citeşte pe faţă
la armonii lucrează conştiinţa înaltă.

în laboratorul sufletului experimentez
idealuri şi esenţe în culori de curcubeu
în epubrete de lumină vise dragi păstrez
trec printre obstacole cu avânt de Orfeu.

pentru îndumnezeire crezul îl înobilez
când sacralizez iubirea îl bucur pe Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am poftă să scriu un poem

să ating tot ce a rămas neatins
până şi strigătul subţire al acestei zile
când înveţi să respiri în carnea mea
ca un cuvânt nestatornic
pe o limbă cu mugurii distruşi
de tăcere

am atâtea să îţi spun
de parcă ai lipsit o viaţă
iar eu am plantat
copaci trişti
am crescut păsări cu aripi frânte
şi am luptat cu iluzii

mi-e dor să îţi povestesc
despre absenţa ta
să îţi pun în palmă metafore
şi să inventez alt început
prin bezna poemelor
scrijelind pe trupul tânăr

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!