inimă şi poftă

Îngeri decăzuţi

Găseşte o soluţie şi te voi răsplăti.
Cere simbrie după pofta inimii.
Dar spunemi cum pot realiza,
împăcarea dintre mintea şi inima mea?
Cum pot să fac mintea să înţeleagă,
că inima de ea n-are nevoie să fie întreagă?
Cum oare i-aş putea explica,
compromisul minţii cu inima?
tDacă mă ajuţi lupta a câştiga,
ce vrea inima îţi voi da.
Dar de soluţie nu vei afla,
unde-ţi stau picioarele, şi capu-ţi va sta.

poezie de Călin oana-alexandra (5 ianuarie 2019)
Adăugat de alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâc - toc

M-ai prins întorcând privirea
Vinovat şi curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face ruşinos.

M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Şi-a-nceput să-ţi bată pasul
Ritmul inimii când geme.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spadă şi credinţă

Ce furtuni n-au mai pornit
Pofta răilor şi ura
Ca să pieri tu, neam iubit!
Dar de toţi ne-a mântuit
Spada noastră şi scriptura.

Sfântul steag ne-a fost altar
Şi sub el săream grămadă
Să ne batem la hotar.
Ghioagă dă orice stejar,
Orice coasă dă o spadă.

Iar când braţul ne cădea
Uneori fără putere,
Nici atunci nu ne scădea
Inima, c-aveam în ea
Scris Hristos ca mângâiere.

Ce de ură s-a pornit
Căutând a ta pierzare!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă, minte, trup şi suflet

Dorinţa ispiteşte inima;
Pofta subjugă mintea;
Pasiunea aprinde trupul;
Iar Iubirea, Iubirea devorează sufletul...

Inimile pot să se frângă;
Minţile devin şovăitoare;
Trupurile se vor distruge;
Iar Sufletele, Sufletele vor fi înlănţuite...

Dar dacă omul hrăneşte inima;
Dacă stimulează mintea;
Dacă venerează trupul;
Şi dacă ajută, ajută sufletul să crească...

Atunci inimile bat la unison;
Minţile gândesc la fel;
Trupurile se mişcă ca unul;
Iar sufletele, sufletele ajung să fie libere...

poezie de Jen Matteo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roada Duhului Sfânt

Dragostea e divină, sfântă,
Bucuria mereu cântă,
Pacea în inimi e o splendoare
Îndelunga răbdare, ferice de cel ce-o are!
Bunătatea e bună pentru oricine,
Facerea de bine tuturor li se cuvine.
Credincioşia e darul preţios,
Blândeţea te conduce spre Hristos.
Înfrânarea poftelor te face să trăieşti frumos.
Dacă pe toate roadele le ai,
Cu siguranţă ajungi în rai!

Amin.

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vezi în "Oglindă"...

Te vezi în "Oglindă" cu faţa murdară,
Cureţi oglinda privindu-te iară
Şi pleci supărat...
Oglinda-i curată şi faţa-i curată...
"Obrazu"-i pătat
De inima-n piept necurată!

Ştiind că păcatul domneşte-n inimă,
Un cuget te mustră, o poftă te-animă
Şi mergi mai departe...
Maschezi murdăria, Oglinda-o ascunzi
Şi-araţi "ca la carte",
Da-n Carte e scris, că de fapte, răspunzi!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Trezire şi Veghere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

Uşor, uşor mi-ai alungat
şi muza mea cea învechită,
în locul ei te-ai instalat
cu pofta ta nelegiuită.

Mă chinui şi nu pot gândi
la treburile ce m-apasă,
sunt blestemat a te iubi
frumoasă zână păcătoasă.

Am renăscut cu noii zori
un sentiment ce îmi murise
şi-al tău parfum de câmp cu flori
îmi intră-n nările deschise

Ce mi se-ntâmplă mult mă mir
şi-a mea cămaşă împletită,
mi se desface fir cu fir
şi inima mi-e dezvelită

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dus cu zăhărelul

şi încălzit la flacăra iubirii
rămâne perplex de abandonul ei
după atâtea nopţi de strâns în braţe
erau conectaţi la impresii
extrasenzoriale trepidau perfid
ca nişte arcuri viclene
comprimate-n paturi muncite
de pofte carnale
păcălit de toana inimii

sedus de umiditatea ei
debordantă după sărutul franţuzesc
nu acceptă că trebuie să meargă singur
sub linia albastră la orizont
dincolo de câmpul unde s-au iubit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, poţi!

Femeie, tu poţi tot, perfectă plăsmuire,
Doar c-un surâs trezeşti spre nemurire,
Doar cu o lacrimă înalţi o mănăstire
Şi visele-ntrupezi doar cu iubire...

Femeie-zee, naşti izvor de zile
Şi asfinţitului tu arcuieşti sprânceană,
De vrei, cu un sărut, ştergi pata lui Ahile
Şi stânca muţi din loc, cu umărul de Ană...

... un suflet împietrit, o minte rătăcită
Revarsă astăzi fricile pe noi...?
Femeie, încălzeşte-i inima răcită
Şi ogoieşte-i pofta de război...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcusta

De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.

Se vede măcel prin văi şi aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Şi profitorii îşi umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...

Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinţii de fier uriaşa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul şi ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.

Frunza şi scoarţa este topită,
Iar cenuşa rămasă... înghiţită.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!