Poezii despre insomnie și somn, pagina 2
Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treaz stau
toată noaptea lângă perete
mi-am rezemat speranțele
unui pui de somn odihnitor
alături stă insomnia de fiecare
noapte la fel de obosită
chiar mai somnoroasă
decât îmi imaginam vreodată
privesc umbrele și una-mi pare
cunoscută îmi spune memoria
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzlețe insomnii comune
Și dănțuiesc odăile caverne.
Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Și somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.
Și frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, șoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.
Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise într-o noapte de insomnie
Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Șoapta Parcelor vrăjește,
Viața fuge șoricește:
Prin unghere a foșnit...
Somnul nopții e trudit,
Și urâtul greu m-apasă...
Ce urziți în miez de noapte,
Obsedante, triste șoapte?
E mustrarea neînțeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-ați spus?
M-ați chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înțeleg?...
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorioterapie
Când am insomnie,
Seara, înainte de culcare,
Iau un atlas istoric
Cu puțină apă.
Și așteptând să-și facă efectul,
Urmăresc cu degetul
Imperiul hitiților,
Dar peste o clipă
Trebuie s-o iau de la început,
Pentru că, de fapt, imperiul hitiților
E imperiul egiptenilor,
Ba nu, al asrienilor...
Al medo-chaldeenilor...
Al perșilor...
Dacă așa stau lucrurile, mă gândese,
Atunci pot să dorm și eu
Liniștit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unei clipe de poet
Mi-e dor ca insomniilor de somn
De-al fericirii vieții mele domn,
Îmi este dor ca somnului de vis,
Ca mâinii drepte de poet de scris!
O, Doamne, dacă mă iubești un pic,
Dă-mi tot ce vreau în schimbul a nimic,
Ia-mi tot ce vrei, dar lasă-mi tot ce voi:
O veșnicie numai cu noi doi!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnii
E noapte.
E târziu, și somnul tot nu vine.
Așa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopții.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternității.
Și noaptea,
Tot mai mult se-așterne
Apare luna în tăcere.
De mult aștept,
Să-i spun a mea durere.
În noapte,
Îmi caut și simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea și plină de suspine.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea nu am
somn aproape deloc
oftez patru ore după iubire
mă plâng. mă-ntreb de ce
noaptea? și noaptea vine
cu iubirea neadormită
mai mult de un veac
este insomnia
îndrăgostitului cu o cicatrice
în suflet am o sabie care taie
noaptea tristă de veghe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearcănă și zâmbet
Sunt zile lungi în care,
nu mă mai știu,
nu mă-nțeleg,
și nu mă vreau!
Privesc fără să văd,
Pășesc risipindu-mă,
Respir agonie.
Poți ghici atunci,
in cearcănă și-n zâmbet,
nopți lungi de insomnii,
neliniști adormite...
și renunțări tardive
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel îndrăgostit
Cel îndrăgostit temelnic,
Doarme numai pe apucate
În rest trăiește cu insomnia,
Alteori el își poartă haloul,
Aidoma lunii în vogă prin ceață
Ca să-și dezvolte nimbul în zori,
Dimineața el apare transpus
Cu cearcăne la persoana întâi
În proporție de unu la unu,
Iubirea lui se poartă și ea cu aură
După modelul soarelui la zenit,
Așa deghizată euforic transcende
În caz extrem de forță expansivă
Iubirea lui tinde să devină quasar,
Atunci trăiește prezentul înflăcărat
Atingând sus maximul de lumină.
poezie de David Boia (2 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre insomnie și somn, adresa este: