iubire şi minereu

Poem strident...

cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie păşesc cu paşi greoi
şi-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi

dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
şi soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc

e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, şi poate pluguri ară coline-căpătâi

eşti tu, mereu-mereu, şi lângă tine eu şi vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război

sunt ei şi ele sunt şi între noi pământ şi iar morman de vreme
şi plouă iar mărunt şi ceru-i ba cărunt ba fulger care geme

flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâşie cu clipe de delir

şi trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic mai în aer

Văd prea bine că stepele noastre
s-au transformat în munţii cei mai
obraznici faţă de timpul ce nici
măcar nu ne cunună;
şi mai observ că noi n-am simţit
absolut nimic până acum, nici
măcar seismele curioase,
lascive, pofticioase
care anunţă mereu apocalipse
ce nu se lasă până nu mângâie
copiii noilor popoare sau nu
unesc mâinile care doar
au atins pereţi.

Ochii să-i deschidem! Nu mai poate
lumea să rămână la fel!
Să simţim mişcările astea ale
Pământului care ne iubesc mai
mult decât proprii noştri părinţi,
făcând să iasă din noi şi dintre noi

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud chemarea

pământului şi acum
după mulţi ani de evadare
din strânsoarea ei
aud şoapta ei în fiecare noapte
îmi cere
îmi cere
să mă întorc în noaptea
părăsită şi de ceilalţi ortaci
mă cheamă la ea să mă iubească
în felul ei rece şi aspru
o să dureze îmbrăţişarea ei
până voi trece în lumea umbrelor
apoi ne vom contopi acolo
în subteran depănând
bucuriile noastre comune
câştigurile incomensurabile
durerile mele şi oboseala ei
plictiseala ventilată anemic
umbrele celor plecaţi au început
să perforeze pe uscat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci l-am renegat pe Dumnezeu

La un obor de interzise,
Am zăbovit mult prea mult timp,
Şi-am cumpărat doar compromise
Fiind mereu în contratimp.

Printre frustrări lacrimogene,
Speranţe-am aruncat în vânt,
Ca-n voaluri gri de fumigene,
Să se prefacă orice cânt.

Nu, nu ştiam ce-i fericirea
Şi-mi era greu, atât de greu
Când mă strivea dezamăgirea
Cu pietre reci de minereu.

Care creşteau, creşteau într-una
Şi inima mi-o sfâşiau
Lăsând în ea numai furtuna
De gânduri care mă-ngheţau

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grodek

Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morţii, întinsurile aurii
Şi-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogoleşte; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniştea-n adâncul văilor adună
Nori roşii în care mânios Dumnezeu sălăşluieşte
Ce sângele sie-şi vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârşesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopţii şi ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrăneşte astăzi o cumplită durere,
Nenăscuţii nepoţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!