iubire şi modestie

Visul din noaptea albă

Eu sunt visul ce se-aşterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvenţe puse-n salbă;

Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.

Vin cu cele luminoase
şi le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte

În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre şoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăştiate-n noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfidarea morţii

Detest, din tot ce-i detestabil
Trădarea, minciuna şi frica
Iubesc tot ce-i bun, veritabil,
O pită, slănina, horinca...

Îmi plac oamenii buni, carismatici,
Descuiaţi şi modeşti, cordiali,
Săritori, eleganţi şi pragmatici,
Amuzanţi, hotărâţi şi loiali...

Cu aceştia pot merge oriunde
Mă arunc şi în foc ca să-i scap,
Nu îmi ia decât zece secunde
Şi moartea... am călcat-o pe cap!

poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi trebuie decât o singură minune...

Nu-mi trebuie şampanii, ca să-mi descânţi iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braţ cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le ştie pe toate,
Cu pretenţii scumpe sau deocheate,
Vreau frumuseţea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Şi apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima şi glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simţirea.

Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Şi tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopţii înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ţie...

Florile de pe câmpii
De pe dealuri, de pe munţi
Toate ţi le-aş da, să ştii
Numai să nu te încrunţi;
Ţi-aş mai oferi o cupă
Fără fund de fericire,
Seara să-ţi gătesc o supă
Să am parte de iubire;
Cafeluţa dimineaţa
Înmuiată cu-o ţigare
Şi-o felie cu dulceaţa
Buzelor în sărutare;
Uite-aşa pe-o zi pe alta
Eu mă rog mereu să fie,
Dragostea ne e unealta
Traiului cu modestie...

poezie de Vasile Zamolxeanu (27 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta sunt eu

Am strâns nişte ani fără prea multe patimi,
Am visat, am sperat şi-am iubit,
Deseori fericit, dar am vărsat şi lacrimi,
Multă dragoste am risipit.

Am intrat mereu pe uşa din faţă,
N-am furat şi n-am linguşit,
Suferinţă, durere, le-am făcut mereu faţă,
Nici când pierzi, jocul nu e sfârşit.

N-am fost cel mai frumos ori cel mai deştept,
Dar sunt loial şi-mpresionat de modestie,
Privesc oamenii-n ochi, răbdător şi drept
Şi mă feresc cât pot de prostie.

Bogăţiile mele le port cu mine,
În oglinzi mă privesc cu respect,
Bunul simţ cred că-mi stă cel mai bine,
Sinceritatea mi-o asum ca pe-un defect.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă de marinar

Oh, lucruri scumpe, de fală, marinarul n-are –
Doar un cufăraş de lemn şi-un costum ars de sare.
Dar, oricât de modest în ochii celorlalţi apare,
Pe Dumnezeul cel viu, a lui e-ntreaga mare!

Distanţa care creşte-n urmă şi care-n faţă scade,
Şi inima de-a fi acasă pe valurile albe şi nomade
Pe nava care lasă-n pupa o volbură de ape-n spume,
Prin zile toride şi furtuni sălbatice, nebune.

Oh, un marinar nu are prea multe de iubit –
Dar are deasupra, albastru, tot cerul infinit
Şi talazuri în jur argintii cum e cobaltul
Hălăduind, în tunet, de la un ţărm la altul.

Aşa că-nmormântaţi-mă,-n ora morţii mele,
Acolo unde cliperele înalţă albe vele;
Lasaţi trupului meu, atunci rece, încântarea
De-a dormi-n singura casă pe care-a avut-o – marea!

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru inima mea

iartă-mă inimă că lumii te-am dat
şi te-ai încărcat cu multe doruri
ai transformat şi cântul în oftat
eşti răvăşită străbătută de nouri.

inimă versatilă ai creat o dinastie
cu poezia ta răspîndită de vânt
prin codri şi izvoare de modestie
vibrezi cu splendorile ţesute în cuvânt.

inimă fremătândă cerul te ştie
flămândă de lumina de luceferi
te-ai legat de glie pe veşnicie
să te oglindeşti în lacul cu nuferi.

te acoperă iubirea ca o mândră ie
eşti universul de blândeţe şi de gingăşie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau flăcări în ochi, nu vreau jale,
vreau zâmbete, viaţă şi râs,
tristeţea, de-apare în cale,
o vreau transformată-n surâs.

Vreau dans, voie bună şi cântec
în casă, pe stradă, în cer,
să râdem cu mâna pe pântec
la bancuri, chiar vechi, ce nu pier.

Vreau neamul să-mi fie de fală,
frumos, muncitor şi vestit,
lipsit de orice amăreală,
să fie, în lume, iubit.

Vreau oameni cu feţe senine,
frumoşi, cu un zâmbet plăcut...
Ce mai, vreau să fie ca mine,
modeşti (!!!) Asta e! M-aţi crezut?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlciul deşertăciunii

Mă preumblam ca Dante prin Infern,
Căutam poeţi, erau aproape un concern,
Mai mici, mai mari, modeşti ori statuari,
Prea mult împotmoliţi în estuar,
Hazlii par unii, delicaţi, isteţi,
Dar cine are grijă de poeţi?
Unul înjură colorat, rimând,
Altul e geniu monoton gemând,
Unii-s în pamperşi, fiind sugari,
Dar sug din laptele stelar,
Unu-i tâlhar ca bietul F. Villon,
Altul îşi scrie slova cu bulion,
Unul iubeşte, altul se căzneşte
Să scoată din cazan un peşte,
Unii se nalţă până ce dispar,
Alţii bodogănesc rotind un par,
Unul şi-arată bicepşii scriind,
De parcă bicepşii ar fi pentru alint,
Nu ne lipsesc trufaşii, nici umilii,
Fac poezie chiar şi bogomilii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa de apoi

Motto:
"Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest,
m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu."
Gabriel Garcia Marquez

apoi,
am început o altă viaţă,
(rezultatul unei decizii ferme şi unilaterale,
ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas-
identificarea nudităţii mele cu natura,

astfel,
m-am descătuşat de veşminte,
grupându-le pe anotimpuri
în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorinţă
a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt
în plăceri carnale,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!