lăudăroşenie

Politicianul mioritic (pamflet)

Corupt, incult, lăudăros,
Cu mult tupeu şi mincinos,
Nu-i rău şi viciu omenesc,
Ce lui nu i se potrivesc.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (30 martie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţii: unui lăudăros, care se laudă că e perfect

C-un om perfect de mă compar,
Constat că eu sunt vai şi-amar!
Dar dacă mă compar cu tine,
Constat că stau cu mult mai bine...

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (16 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulterii

Ei, după ce că-s păcătoşi,
Mai sunt şi mari lăudăroşi:
Se laudă că-s armăsari,
Dar nu-s, de fapt, decât măgari;
Iar ele, ce se cred sirepe,
De fapt sunt nişte mari otrepe.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul încornoraţilor (5 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinşi într-un tumult
Şi trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Şi-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Şi poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloşi:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroşi.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg năuc

Fulg năuc ce te-ai desprins
Dintr-un nor alb şi pufos
Şi te crezi de neînvins
Că te uiţi de sus în jos.

Tu priveşti cu aroganţă
Spre sărman, spre venetic,
Că ai inima de gheaţă
Şi nu-ţi pasă de nimic.

Te roteşti fără-ncetare
Şi te laşi purtat de vânt
Eşti micuţ, dar te dai mare
Când pluteşti peste pământ.

Dar fără să bagi de seamă,
Fulg de nea nesăbuit,
Ai căzut la mine-n palmă
Şi pe dată te-ai topit.

poezie de Octavian Cocoş (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o schimbare a dascălilor într-o mare şcoală publică

O, Ida, unde-i fala ce-o aveai
Când Probus îţi era magistru? Vai,
Ca vechea Romă care, drept Cezàr,
Îşi alesese-un necioplit barbar,
Ai decăzut şi tu, punând în locul
Lui Probus pe Pomposus-dobitocul
Sărac în duh şi fără de simţire,
Care a pus asupră-ţi stăpânire,-
Pomposus, cel lipsit de cuviinţă,
Cu grai pompos şi sarbădă ştiinţă,
Lăudărosul care-a introdus
Noi reguli, cum în nici-o şcoală nu-s.
Având drept normă doar pedanteria,
Domneşte-aplaudându-şi nerozia;
Sub el, a vechii Rome grea ursită
Te-aşteaptă, biata Ida: prăbuşită,
La fel ca ea-ţi vei pierde faima-n lume,
Ştiinţa-ţi rămânând un simplu nume!

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fel de fel

Tot soiul de purişti,
Marii aventurişti,
Puritani şi farisei,
Ca vai de ei,
Bigoţi şi bigote,
La înalte cote,
Babe moraliste,
Contemporaniste,
Moşi băloşi
Şi lăudăroşi

Cu:

Vise erotice
Cu tente exotice...
Posedaţi nocturn
La poale de turn,
Gen Pietr Petrovici Alabin,
Cu eroul lui, Vl. Malcanin.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uitau păuni în baltă

În preascârbita cetate a poeziei
Si-au infipt penele in fundul trufiei
Şi-au început cu păunul filosofiei
Să-şi toarne în cap fumul preamăreţiei

Şi strânşi in cloacă lângă o baltă
Stau şi încearcă să-şi sculpteze
Din noroi de interese şi chermeze
Scormonind pentru o tribună înaltă

Unde să-şi prezinte-n fanfaronadă
Neghiobia şi prostia-n care se scaldă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul "kiltului"

De Scoţia, păreri sunt juste,
E-o ţară absolut divină,
Şi să le faci nu poţi vreo vină
Că au bărbaţi ce poartă fuste
Şi fetele-s la ei robuste,
Cum este Kate cea blajină
Pe care-o critică-n surdină,
Persoane cu vederi înguste
Şi vor s-o bage în angoasă,
Zicându-i că-i lăudăroasă:
- De unde ştii că te iubeşte?
De John o-ntreabă o amică...
- De câte ori mă întâlneşte,
Văd kiltul cum i se ridică...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie?

Ei spun că un rege e nebun. Se poate. Cine ştie?
Ei spun că un rege e senil, albit de prea multele ninsori.
Ei spun că un rege e molâu şi că e bolnav la cap,
O păpuşă numai bună de manevrat cu nişte sfori.

Europa-i atunci locul lor de joacă, de hârjoană?
Azilul de nebuni, până vom afla că lumea e damnată?
E locul lor de fanfaronadă, de conferinţe-îmbăloşate,
Până vom descoperi că fiecare casă-i blestemată?

poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!