Poezii despre iubire și perfecțiune, pagina 2
Noi...
cel mai perfect model de infinit
și cel mai infinit dintre perfecte
a fost ființa care m-a iubit
și cognitivul disonanțelor directe
când veșniciile nășteau dintr-un simbol
iar golul mișuna de energii
noi doi eram un singur semn și pol
dar totuși doi. Și oameni. Și-nca vii...
poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
chiar dacă printre mii și mii te-am căutat
și te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
și te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid așa, în sinea mea și tac
dar nu pentru că eu te cred
sau că-i adevărat
ci pentru că iubesc și sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniți și de plecați
mai buni ca mine și mai talentați
mai tineri, mai perfecți, mai degajați
mai îndrazneți și mai sofisticați
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- și încă una, înca vreau ca tu să știi
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii
în telefonul meu
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai sting visul în răsărit
ca pe un opaiț inutil ziua
între timp am învățat să-l port
ca pe o amuletă în inimă
cu speranță
cu desăvârșire
un fel de a împlini rotundul
cu o rază cât dragostea mea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cal înhămat la sănii de stele
Oaspete frumos,
Gândul tău, se plimbă
În inima mea,
Îmi arată calul
Înhămat
La sania stelelor,
Îmi pune
Ramuri pe brațe
Orga lor cântă
Pe-nțelesul
În care
Colțuroase perfecțiuni
Trec iubirea
În glorii.
Rafturi încercate
Deschid
Sentimente
Văzute și nevăzute,
Un cal înhămat
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi ceea ce vrei să găsești
Căutăm un prieten
Căutăm persoana potrivită
Căutăm pe cineva care să ne înțeleagă
Căutăm un iubit sau căutăm o iubită.
Căutăm un drum perfect
Căutăm o oază de liniște
Căutăm să ajungem undeva de unde să nu mai vrem să plecăm
sau căutăm cea mai frumoasă priveliște.
Căutăm sensuri, căutăm răspunsuri
Căutăm răsărituri și în același timp căutăm apusuri.
Căutăm, căutăm, căutăm și nu găsim
pentru că noi înșine
ceea ce vrem să găsim
trebuie să fim.
poezie de Mihai Gavrilescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada femeii perfecte
femei care suferă neîncetat
rupte din coasta lui Adam ca o naștere
femei care plâng și se lamentează
pe un petic de nefericire
femei care scriu poezii de dragoste neîmplinită
căutând consolare în cuvinte
sau în compătimirea celorlalte femei
la fel de suferinde ca și ele
femei sensibile și pline ochi
de iubirea pe care nu știu
cum să o ofere bărbatului dorit
care nu se ridică niciodată
la înălțimea sentimentelor ei sincere și curate
femei înecate în cerneala lacrimilor
spulberând cu durerea lor
șansa unei vieți fericite
femei care nu găsesc niciodată bărbatul perfect
în imperfecțiunea lor
femei rămase singure...
poezie de Liliana Ghiță Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Ritmul inimii de a fi
De a simți și a iubii...
Nu stă în perfecțiunea
poeziei vieții
Sau in rima plecată a frunții
Iambul cu toc al tălpii!
E în metafora de a zâmbii
Cum iubire tu-o știi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada ultimei iubiri
Îmbrățișează-mă, iubito, îmbrățișează-mă mult,
De parca-i vrea să strângi prada, feroce, de gât,
Găzduiește-mi o noapte preaplinu-mi tumult
Hărțuit de frică... De fuga-n Egipturi... Atât...
M-a obosit utopica și permanenta căutare
A dragostei perfecte, de manual, de epopee,
Râvnesc, într-un sfârșit, la o iubire oarecare,
De ger ferit și învelit, molatec, de-o femeie...
parodie de Constantin Ardeleanu, după George Țărnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers
Eu n-am timp să mai scriu perfect,
Că, de-aș avea, nici n-aș mai scrie,
Ci m-aș lăsa o veșnicie
Să te iubesc fără defect.
Apoi m-aș apuca să-nvăț
La ritm, la vers, la prozodie;
Urechile să vă răsfăț,
Devoratori de poezie.
Dar, lume, sunt dator la stele,
Și toate versurile mele,
Împrumutate de la praf,
Sunt versiuni la epitaf.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și perfecțiune, adresa este: