Poezii despre iubire și perfecțiune, pagina 3
Fără ghizi
Poeții se nasc în poarta iadului
singuri își găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginației.
Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânță a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting și inimi și flori.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o stradă din nord
Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli și-au impus ca efect
Două lacrimi și o boală de cord.
Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.
În sfârșit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 iunie, Ziua copilăriei
La întâi de Cireșar,
E un început de lună,
Aducem copiilor în dar
O lume mult mai bună.
Alergați, iubiți copii,
Prin pajiști cu stele,
Realizați din păpădii
Acele magice inele.
Venim să mai visăm,
Cu inimi inocente,
Împreună să plecăm
Spre lumile perfecte.
poezie de Mihai Leonte din Armonii majore
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonet
Spuneai că niciodată n-o să piară
Acel minut și totuși a pierit,
Așa încât mi-am zis că o să moară
Și dragostea dar, vezi, ea n-a murit.
Și chiar dac-ar mai trece înc-o seară
Și multe alte-apoi, în șir sporit,
Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.
Va dăinui-ntre noi la nesfârșit.
De-aceea pune-ți mâinile pe poale
Și-așteaptă-mă sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi
Și amândoi, căutând desăvârșirea,
Vom învăța-mpreună că iubirea-i
Cea mai puternică din slăbiciuni...
sonet de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
În viața mea cu cânt de liră,
Ești împlinirea unui vis;
Al tău farmec mă inspiră
Cu cugetări de paradis.
De când te-am cunoscut pe tine
Și-am început să te iubesc,
Mă simt trăind în altă lume
În care mă desăvârșesc.
Doar iubirea e în stare,
Să schimbe omul vechi de tină,
În om nou, ce-n suflet are
Bucurie, pace și lumină.
Aș dori, frumosul zâmbet,
Ce îl ai tu pentru mine ,
Să nu-l pierzi, în al tău umblet,
Prin astă lume de suspine.
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș (mai 2013)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când iubești în interior
se produce o mișcare,
o diversitate de lucruri și
atunci lumea ta e perfectă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nume
Mă duc, stăpână, de-acum și nu știu de-oi mai veni.
Ah, ascultă, să-ți grăiesc, până n-apuc a muri
Răbdare îți zic să faci și răbdând să nu urăști,
Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpânești.
Ori în ce stare voi fi, să știu că m-or îngropa
Amanet cu viața mea numai la dragostea ta.
Rob desăvârșit al tău fiind dat prin giurământ,
A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ.
acrostih de Costache Conachi din (acrostih: MARIOARA)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lume
În lumea plină de defecte
Și de-erori legiferate,
Iubirea noastră cred că poate
Să aibă visele perfecte.
În lumea strâmb amestecată,
Cu oameni buni și oameni răi,
Există totuși ochii tăi
Și o iubire fermecată.
În lumea plină de cusururi
Și judecăți rudimentare,
Există o iubire, care
Va fi lumina mea de-a pururi.
În lumea foarte actuală,
Cu răul deghizat în bine,
Iubirea mea, te am pe tine,
Tu, bucuria mea finală.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Acum realizez cât de complicitate sunt relațiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puțin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu știm ce vrem!
Cât de nehotărâți suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu știm să iubim!
Cât și de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecți suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar și cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" și chiar,, goi"!
Cât și mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, și mai cât ne vom pierde!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste in vreme de Co-vid
Dragoste in vreme de CO-vid
Hanoracul meu a tine miroase!
Si perna.. Încă iti tine forma buclelor frumoase!
.. ba câte un fir de par, ba câte un miros
Ba mai mult de un gând și sentiment zdrențuros!
Incă-mi esti vie și purtătoare de emoție,
iar tot ce se întâmplă acum parcă-i a sufletului comoție!
Poate nu am reușit corect să comunicăm
Si ușor să ne notificăm...
ce ne doare.. supăra și deranjează,
iar astea prea ușor, acum ne partajează.
Dar mai mult de aceea haină
sunt eu îmbibat de tine, în taină!
Sunt multe de vorbit, trăit și explorat
Si emoții.. Dorințe... iubiri de arătat!
Nu ești tu perfectă și nici eu prea frumos,
Dar te găsesc fluidă și pe mine ambițios;
Ne-am simțit mulabili și buni de iubit
Si sigur împreună într-o curte plina... de albit!
poezie de Gabriel Anghel
Adăugat de acelasi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și perfecțiune, adresa este: