Poezii despre iubire și recunoștință, pagina 2
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
[...] Citește tot
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă ești natură...
Sfântă ești natură, în cartea vieții mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia țărănească,
Ca dragostea sfințită în casa părintească.
Ca bucuria vieții în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate și coapte peste noapte.
Ca armonia vieții pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înțelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinerețea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopții ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe țurturii de gheață,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineață.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoștință pe marea mulțumirii.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Grigore Vieru
La masa Domnului a fost chemat
Încă-un poet, din basarabi născut
Ce a făurit din versu-i avântat
Pod de simțire peste mal de Prut.
Un om plăpând, care s-a tot zbătut
Asemeni unui fluture-n lumină,
Privindu-ne de multe ori tăcut,
Cu milă și -nțelegere deplină,
Avea în ochi ceva nepămantesc,
O dragoste și-o pace nesfârșită,
Iubea frenetic tot ce-i românesc,
Visând să- și vadă patria unită.
La porți împărătești a tot cântat
În grai străbun durerea despărțirii,
În munții reci de gheață a sculptat
Cu lacrimi calde slovele iubirii.
De vreți să-i arătați recunoștință,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un oaspete la plecare
Dragostea și Viața,
Ce gazde minunate!
În această oră târzie,
Deschizând ușa-încetișor pentru plecare,
Sunt bucuros că le-am gustat dulceața,
C-am avut de-a lor ospeție parte.
Cu fața luminată de-încântare și recunoștință,
mai întârzii, când soarele stă s-apună,
Cât să le strâng mâna și să le spun, "Vă mulțumesc
Mă bucur că v-am cunoscut. Noapte bună!"
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cele 3
Luând-o razna
frecând menta și-ascultând valsurile
lui Chopin, culcându-mă cu 3 femei diferite
în 3 state diferite
în două săptămâni, stând prin barurile aeroporturilor
ținând de mână doamne frumoase
care au citit pe Tolstoi, Turgheniev și
Bukowski.
e uimitor cât de deplin poate-o doamnă să-și dăruie iubirea
când vrea.
acum doamnele sunt departe
iar eu stau aici desculț
nebărbierit, bând bere și-ascultând valsurile alea
ale lui Chopin și
gândindu-mă la fiecare dintre ele
și întrebându-mă dacă și ele se gândesc la mine
sau nu-s decât o carte de poezii
rătăcită printre alte cărți de poezii?
rătăcit împreună cu Turgheniev și Tolstoi.
nu contează. au ce le trebuie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski din Despre iubire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai
Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Și speranțe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.
Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocențele să strângă,
În paharul fără de noroc.
Hai în târg a căuta credință,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aștepta... recunoștință,
Vulturii destinului i-am vrut.
Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ți-e la fel ca o grădină
Și mereu prin el m-am rătăcit.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiunile...
Ne definesc mai mult decât dietele.
Ne fac să înaintăm chiar și atunci când suntem singuri.
Ne determină să fim recunoscători chiar și când am pierdut totul.
Ne dau ocazia să nu muncim niciodată, dar să facem lucruri care contează.
Ne provoacă să ne cunoaștem mai bine.
Ne ajută să îi ajutăm pe alții.
Ne țin de foame.
Ne fac să nu dormim.
Ne obligă să ne iubim mai mult...
poezie de Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare appasionata
sunt transfigurată în câmp de lavandă
cad în fața mea roiuri roiuri de molii
parfum de poezie port în glandă
înmiresmând farstitii și orgolii.
zâmbete violet îmi înfloresc pe buze
gânduri care nu se ofilesc niciodată
le trimit spre cer la stele și muze
recunoscătoare pentru viața toată.
dantelă lila călduroasă și moale
îmbracă inima cînd este frig
anotimpul dragostei mi-a ieșit în cale
beată de fericire dansez și strig.
iubește-mă și tu sunt femeia lavandă
străbat îndrăgostită lumea ca o sarabandă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul recunoștinței
cultiv o absolută încredere în mine
să înving să-năbușesc urme de îndoială
în ritmul iubirii petrec lumini divine
mi-alungă pesimismul, văd lumea jovială.
mă încred în Cristos bunul mântuitor
să-mi dea înțelepciune, multă chibzuință
trăiesc anii bătrâneții cu dor mistuitor
să am asupra bolii sorți de biruință.
sufletul să vibreze și-n ultima celulă
prin sângele meu să curgă doar iubire
zbor spre cer ușoară ca o libelulă
și fiecare gând e-o poartă de simțire.
nicicând n-am exersat starea de hulă
steaua recunoștinței o port în privire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și recunoștință, adresa este: