iubire şi ruşine

Sonet de toamnă

M-ai întrebat cu ochii tăi limpezi de cristal:
"Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?"
- Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal!

Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare,
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare...

Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Şi, nevăzut, ţinteşte cu arcul lui fatal.
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:

Ruşine, furii, crimă... O, mărgărită blândă,
Suntem două amurguri de toamnă ostenită,
O, tu, atât de albă şi rece Mărgărită!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoş
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel ce iubeşte pământul

Cât mi-e de ruşine că plâng,
cât mi-e de ruşine,
cât mi-e de ruşine de ploaia
ce mă îneacă în mine.

Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.

Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.

Sunt cel ce iubeşte pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în braţe, aproape.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel ce iubeşte pământul

Cât mi-e de ruşine că plâng,
cât mi-e de ruşine,
cât mi-e de ruşine de ploaia
ce mă îneacă în mine.

Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.

Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.

Sunt cel ce iubeşte pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în braţe, aproape.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâc - toc

M-ai prins întorcând privirea
Vinovat şi curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face ruşinos.

M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Şi-a-nceput să-ţi bată pasul
Ritmul inimii când geme.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu plângeam... şi tu râdeai...

Visam la tine zi şi noapte
Vroiam doar să te simt aproape
De lumea mea departe tu erai
Şi eu plângeam... şi tu râdeai...

În somn vedeam cum sărutai pe alta
Când mă trezeam eu sfidam soarta
Credeam că mă iubeşti, aşa spuneai
Dar eu plângeam... şi tu râdeai...

Azi eu pe tine nu te vreau aproape
Am înţeles, vei fi mereu departe
Domol s-a dus vremea, iubire
Cand eu plângeam şi tu râdeai de mine

Să-ţi aminteşti cu dor şi cu ruşine
Râdeai de-o inimă ce te-a iubit pe tine
C-am să te-aştept veşnic, aşa credeai
Dar eu râdeam... şi tu plângeai...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Când frumuşica doamnă cade victimă propriei prostii
Şi descoperă mult prea târziu că bărbaţii-înşeală,
Ce vrăji o mai pot elibera din ceţuri şi melancolii?
Ce arte-i pot spăla lacrimile şi-a inimii acreală?

Singura soluţie care-i rămâne de-a-şi acoperi vina,
De-a ascunde de ochii lumii-acea ruşine,-acea ocară,
De-a-l face pe iubit să-şi înghită cu tot cu sâmbure măslina
Şi să-şi smulgă îndurerat inima din piept este... să moară.

poezie de Oliver Goldsmith, 1728-1774, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul meu

Trup violent, de temut, ruşinat,
Trup de poet ce-n lacrimi navighează,
Cine te zguduie astfel, cine te dezarmează?
(Bruxelles doarme cu mii de focuri decorat.)

În ţara bunei suferinţe
(Adu-ţi aminte de acea casă-n câmpie),
Infirm arhanghel, beat de-a ta tăcere,
Nu aşteptai decât o aspră dragoste să vie?

Ştiu toţi prăpastia pe care mă aplec.
Se culcă muza moartă între zei.

Priviţi cu toţi (e o pagină albă),
Înmormântaţi poeţii acasă la ei.

poezie clasică de Odilon-Jean Perier din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm de-a amanţii

Este o joacă interzisă,
Tu mă rogi să te iubesc,
Eu te rog să mă iubeşti.

Tu-mi dezbraci scrisul,
Eu îţi dezbrac vorbele
Şi ne ascundem după poezie.

Rimele au forme ruşinoase,
Atenţionare pentru pudici,
Şi fiecare strofă seamănă cu-n pat

Iar întreaga poezie pare
O noapte nesfârşită de amor.
Mai vreau?!

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 9

Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viaţa-ţi iroseşti burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Şi lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Şi-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuieşte cu largheţe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipeşte mândra-i frumuseţe
Ce astfel piere fără a crea.

Şi-acela ce pe alţii nu-i iubeşte
O crimă ruşinoasă săvârşeşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, tu să izvorăşti

Nu căuta iubire acolo,
Unde n-a fost niciodată!
Culege-vei ruşine
Şi-o vamă tristă-n viaţă.

Dragostea, din vremuri strămoşeşti
Porneşte de la cuibul casei părinteşti!
Şi, fără voia ta ori de voieşti,
Ca mama ta, ca tatăl tău iubeşti!

Oricât tu i-ai iubi pe ei de tare,
O şoaptă de amor în dragostea ta mare
Tu nu le-o dărui lor,
Ci jumătăţii tale.

Să nu îndrăzneşti, cumva, să-ţi pui amoru-n laţ,
Ca să le faci pe plac unor din ai tăi leaţi,
Ci fii fidel şi apără-ţi iubirea,
Căci ea îţi va da aripi! Păstrează-i strălucirea!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!