Poezii despre iubire și sclavie, pagina 2
Cât de ușor
Cât de ușor captăm, pierdem iubirea,
Un păstrăv argintiu, strălucitor,
Veni, zbură la vale, ah, menirea,
De a fi rob sau zeu nemuritor.
"Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul sprinten, fulger viitor,
Să-ți fie brațul, spadă bătăioasă
și ochiul, disc lunar, lunecător".
Dar eu mă țin de vorba noastră veche,
Sfânt dedublat, iubit și nepereche.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru departe
... Și sistrele se-aud pe mal vibrând
în depărtări sub flori de timp-zenit
spre bezna-n fulger aspru biciuită.
sărută-mă, în valuri legănând
puterea dragostei nemărginită.
Te speli de vise; și cu părul mături
podele iluzorii de nisip:
sărută-mă! Rob ție, te-am răpit
pentru departe să te știu alături.
poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunete minore
Am vrut să-ți cânt o serenadă.
M-am așezat să o compun,
În sunete minore de chitară,
O așterneam și-aș vrea să-ți spun:
"Îmi plânge chitara-n brațul meu firav
Și glasul meu spre tine.
Am fost și sunt, al iubirii sclav,
Căci doar iubirea mă susține."
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (25 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28
În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Fața Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?
Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătușa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?
Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veșnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?
Sînt eu un fiu născut din ceruri?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune
Asta știu și asta spun,
Dragoste nu-mi cereți mie,
Dragostea nu-i lucru bun,
Dragostea e doar robie.
Știu prea bine asta, și-asta
Vă tot spun, de chinuri scapă
Cin s-ascunde, trage poarta -
Iadul lacrimi bea, nu apă.
Inimă, de ai, plâns te-așteaptă...
Am fost proastă alte dăți;
Cine s-a fript, e înțeleaptă:
Ai gherghef, citește cărți!
... Ei, tipul ăla îmi zâmbește
Și-i înalt, frumos și-mi place!
Ce? La naiba, dați-mi pace,
Ce știu eu, nu vă privește.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renuntare
Iubito, imi calc juramantul
Un intreg univers ne desparte
Si las in urma Pamantul
Gonind haituit catre Marte.
Strabat galaxii necuprinse,
Ma-nvaluie-o cascada de stele
Din toate iubirile stinse,
Sunt doar eu si gandurile mele.
Pasiuni trecatoare, orgolii, capricii...
Renunt la tot si la toate
Nu mai sunt sclavul lumestilor vicii,
Doar vidul si astrii-mi sunt vecinatate.
poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc ca robul
A mai trecut
O zi... cumplit;
Nu te-am văzut,
Dar te-am iubit.
Te iubesc ca orbul.
O zi în care te-am iubit,
Dar vocea nu ți-am auzit.
Te iubesc ca surdul.
O zi în care, ca un mut,
Eu te-am iubit, dar am tăcut.
Te iubesc ca mutul.
O nouă zi fără de rost...
Eu te-am iubit, dar ca un prost.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea e robia grea
toată lumea o știe
și persist să mă îndrăgostesc
fac aceeași greșeală
pentru o clipă de fericire
îmi vând inima și sufletul
mintea se-ncețoșează
sunt un zombi care pășește
orb tras de lanțul sclaviei
mă calc în picioare
mă sprijin de val și călătoresc
pe norii duși de vânt
mă-ngrop în frunze sau în mâl
fac cum îmi comandă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nume
Mă duc, stăpână, de-acum și nu știu de-oi mai veni.
Ah, ascultă, să-ți grăiesc, până n-apuc a muri
Răbdare îți zic să faci și răbdând să nu urăști,
Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpânești.
Ori în ce stare voi fi, să știu că m-or îngropa
Amanet cu viața mea numai la dragostea ta.
Rob desăvârșit al tău fiind dat prin giurământ,
A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ.
acrostih de Costache Conachi din (acrostih: MARIOARA)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și sclavie, adresa este: