Poezii despre iubire și sperieturi, pagina 2
Cine
Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi,
Să fim foarte atenți
Pe cine numim
Eu.
Că nu mai poți
Avea încredere oarbă
În nimeni,
Să fim atenți, mai ales,
Pe cine numim
Eu.
Îndesați în genunchiul
Sub niște măști,
Atât de convenționale,
Râsul, plânsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc în Octombrie
N-a mai rămas nici o speranță,
La radio e anunțat cu insistență,
Acum e ultimul val de căldură
Și-afară se schimbă ultima bordură.
Apare ca un fel de amenințare,
Și mă gândesc ca urmare
Să închid canalul cu dezinformare,
În ultima zi de toamnă cu soare.
Am să te iubesc în Octombrie
În fânul proaspăt cosit,
Și în pofida știrilor care sperie,
Ne vom purta ca doi îndrăgostiți...
Afară e tot o vară târzie,
Și un ultim șantier, fără concluzie...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet nocturn
șoaptele iubirii se răspândesc în noapte
sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiții
unde este iubire viața-i miere și lapte
în baie de raze se ard superstiții.
iubirea începe în brațe de luceferi
sub mângâierea lunii tumultuoasă
ai steaua ta nu te lasă să suferi
cerne peste ține vise, aura luminoasă.
când mă rătăcesc și sunt de lupi pândită
ca o oaie speriată părăsită de păstor
steaua nu mă lasă să rămân osândită
și mă călăuzește înspre Creator.
sunt ca un nor de vânt răspândită
între aurore cu lumini de viitor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NEODIHNA IUBIRII
Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la ușa inimii în pripă,
Cu-arcașu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?
Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-și caută iertarea
Și-n zilele de post și nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.
Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.
Duminici dar lăsați, dar și sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne și-n ziua de odihnă!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atica
Urăsc orice piatră și invidiez
orice bucată de materie;
n-apuc să mor și înviez
și mi-e urât și mă sperie
liniștea sinelui lor
strâns cu însuși în brațe...
N-apuc niciodată să mor.
Am fețe, am fațe,
am ochi, ochiuri de apă
în care se azvârle Ofelia, nebuna,
și nimeni n-o scapă, nimeni n-o scapă,
n-o trage la sine nici luna.
Să se iubească deci sinele cu sine,
singuratece cu singuratici,
dar ia-mă Doamne tu pe mine
Și du-mă în țărmurii mării, în Atici...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te iubesc cu trupul meu de umbră
Eu nu doresc să-ți intru pe moșie,
Nici granița s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă lași să vin pe la chindie,
Să îți aduc iubirea mea în dar.
Să te privesc, așa, de la distanță,
Să nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ți pătrund în ambianță,
Să pot, iubita mea, să te mai ning.
Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Și doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Și nu voi îndrăzni nimic să-ți spun.
Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ți să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ți pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ?
Vezi? Sărut pe gât înserarea
luminând-mă.
La geamuri pun zăbrele
din coastele iubitului meu.
Tălpile cu argilă
le rânduiesc
la intrarea inimii.
Azi, de-a valma în șiraguri
se rostogolește spre mine
țipătul tău.
Nimic nu mă mai sperie.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna, iubito!...
Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul și scutură ploi!
Și-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub pași de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ți de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul și steiuri de munți,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunți.
Dă-mi mâna, iubito și hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărțim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranță, uitând de tipare,
La braț vom umbla pe a vieții cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Și-un veac înmulți-vom iubirea cu doi!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Altceva decât o stare de inspirație
poemul acesta are cumințenia
unei persoane țintuită
într-un cărucior cu rotile.
dependent de iubire
nu poate ieși în lume oricum;
uneori miroase a transpirație.
când se așează la cozi emoționale
aerul devine greu
apasă memoria cuvintelor
și zvonul nebuniei umblă
molipsitor printre oameni;
când e speriat de moarte
poemul se chircește...
poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ultima ploaie
rătăcit
cerul tace
în litere cuvinte picături
printre clădiri
luminează, iubiri
cu felinare
îți tremură trupul, speriat
îl simt, tresare
o ultimă îmbrățișare
ne-am despărțit
pe un tablou am pictat apoi cândva
ultima noastră noapte
de iubire
cu acele cuvinte litere care au căzut
din cerul tăcut
după ultima noastră ploaie
poezie de Viorel Muha (iulie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și sperieturi, adresa este: