iubire şi sperieturi

Sentimente

Sentimente pozitive,
sentimente negative
luptă pe câmpul amurgului,
cu raze înăbuşite de nori...
Ţipătul meu rupe
linia ascendentă a lunii prea rotunde,
ca un pântec, ca o femeie,
ce plămădeşte din clipe de frumuseţe,
din ea însăşi, iubirea.
Ţipătul meu,
adânc, ca liniştea din miezul oceanului,
se unduieşte printre pietre,
trezindu-le,
înflorindu-le.
Speriate, clipele îşi potolesc,
cu palmele transpirate,
inimile albe,
rotindu-se deasupra umărului tău,
adânc înfipt în carnea dorului meu...

poezie de Riana Irimie
Adăugat de Alin Liviu Mihai Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

Un suflet trist pe linia de tren,
Dezamăgit de dragoste şi-njunghiat,
Cântând în continuare acelaşi trist refren,
Ce într-o melodie cândva l-a ascultat,
Se luptă între gânduri şi tare e speriat,
Cu o icoană-n mână şi-o lacrimă pe faţă,
Priveşte o lumină ce vine către dânsul,
Şi amintiri în fugă în ochii lui se zbat,
Să îi reamintească că nu e vinovat,
Şi chiar de l-a lovit aşa o crudă viaţă,
Nu-şi are rostul plânsul şi inima de gheaţă...
Şi prinde poza-n mână cu ură şi tristeţe,
Şi dă un pas în spate şi-ajunge pe peron,
În urmă ea rămâne întinsă pe hartie,
Şi-alături stă cu dânsa o tristă poezie,
Că mare-ar fi păcatul să uiti de tinereţe,
Şi cine a prins frică de dragostea de vară,
E timpul să înveţe să mai încerce iar,
Să-i fie dat din ceruri măcar a doua oară,
Să fie iubit sincer,

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaşte

Broaştele stau într-un mod mai solid
decât orice lucru care stă. In mijlocul saltului sunt
paraşutişti în cădere liberă. Mor pe şosele
cu membrele încrucişate pe piept şi
cu capul înălţat.

Iubesc broaştele stând
într-o poziţie de Buddha, care cad fără
paraşute, care mor
precum tenorii italieni.

Mai presus de orice, le iubesc pentru că,
urmărite în apă, niciodată
nu se sperie până acolo încât să renunţe
la a construi cu picioarele lor de balerine
triunghiuri stilizate

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorii ne vor risipi

În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simţit gustul intunecat al morţii.
Tu te-ai speriat şi m-ai strâns tare în braţe,
până când am revenit în mine insumi.

Năpădiţi de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viaţă
şi ne spălăm amintirile în aceleaşi vise,
adormind adânc cufundaţi unul în altul,
până dimineaţa, când zorii ne vor risipi.

poezie de David Daniel Adam (28 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtăşeşti sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te mişti prea repede
Şi voi încerca să-ţi aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puţin pentru mulţi ani
Dacă ştii că niciodată nu voi putea
Să-ţi alung toate temerile
Şi nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între dragoste şi sursă

Între dragoste şi cu ceea ce se hrăneşte
există o sursă bogată
ce rămâne întotdeauna tainică.

Împlinirea ei capătă o nouă substanţă
sporeşte odată cu dorinţa.
Nimic nu trebuie să ne sperie
mai mult decât sentimentele prefăcute
cu cenuşa ascunsă.

Dragostea este mai mult decât o pot spune,
ea nu se exprimă, se trăieşte în ea
ca melcul în cochilie
lăsând după el o dâră lucioasă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio iluzie...

Nicio iluzie nu mai este posibilă,
în ciuda frumuseţii zilei de toamnă,
a norilor falnici în asfinţit...
Atât de mult am crezut, am iubit
sărbătoreasca alee ce se aşternea înaintea mea,
a lumii caldă îmbrăţişare, ce mie mi se cuvenea.
Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,
de la mine aşteptă dezlegarea...
Imensă e puterea visului de la început!
Am vrut să dau şi să primesc, să stăpânesc,
să ard, să ard şi iată:
o rândunică speriată aşteaptă noaptea şi ultimul zbor...

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie... răspuns...

Iubita ţi-e-aproape şi-ţi spune să stai
să n-asculţi ce singur asculţi morţii vai
trăita prelungă să-ţi ţie alai
deplin sănătatea să-ţi spună de Rai

gândirea-ţi străbate aceleaşi cărări
puse odată prea scumpe spre zări
încă mai speri că va fi totu-n flori
la fel ca-nainte... fi-va... da-n zori

nu înţelegi şi n-aştepţi în fiori
să ţi se spună - ce faci, cu viori
cu care cânţi despre-amurgul cu nori
ce de fapt viaţa răscoale... ori-ori!

nu te speria,
viaţa-i bună, senină....

iar sufletu-n tină, se spală-n, deplină, prea lină, a scumpei grădină ce-i plină de-a DOMNULUI SFÂNTĂ LUMINĂ!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (24 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!