Poezii despre iubire și stomatologie, pagina 2
Sunt gelos, lua-m-ar naiba...
Sunt gelos. Știu că nu e frumos
Știu că nu-i de folos, și cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când fac baie,
când râșnesc cafeaua, când mă-ntorc prin ploaie
De la serviciu
Când ascult vreun disc cu Baniciu.
Sunt gelos când mă piaptăn și când îmi trag pantalonii
Și când apar la TV, când privescc pietonii
Ce se holbează la B. C. U.
Când văd damele din fața hotelului București, care nu spun nu
Și se duc cu băieții
Dacă primesc marafeții.
Îmi pare rău, dragoste, așa sunt, nu pot fi altfel,
Nu mă pot stăpâni să nu te văd la altul în brațe
Nu pot să-mi stăpânesc chinul ăsta interior
Să nu-ți fac reproșuri când vii târziu...
Mi-e frică atunci când ești prea veselă
Și m-apucă dracii când te văd amărâtă
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un albatros ce nu se dă răpus
În pragul iernii, sângeră durerea,
Urcată pe o etajeră-n pod,
Lăsând în urma pașilor tăcerea
Pe lemul unde carii nu mai rod.
Scris-am prea mult cutreierând prin soartă
Ca albatroșii cerului înalt,
Făcându-mă poetul ce vă poartă
În versul mort din luna de cobalt.
Azi visele lovind peste picioare,
Cu liniștea din trupu-nlăcrimat,
Îmi sângeră durerea pe covoare
Lăsând în urmă cerul întristat.
Doar nuferii mai înfloresc în suflet,
Mai albi ca versul ultimului gând,
În ei uniți vă văd ca într-un cuget,
În umbletul durerii mele dând.
[...] Citește tot
poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabolă
Nedumeriți
ne-ntrebăm adeseori cum
de se comprimă timpul
nu ne mai ajunge să-l toarcem
pentru
a citi o carte - fie și de bucate -
a paște caii prin nopți de rouă
cu căpestre de poeme albastre
a-ți lustrui pantofii și bea
ceaiul sălciu
narcotizant
și te enerva pe hidoasa poluare
a rememora copilăria mirificei retine
a bate un cui casnic
și a înșuruba un bec în cerebelul speranței
a te scplda în propriile lacrimi
sau în măruntele bucurii
a te deprinde cu o boală când
alta-ți dă ocol
a merge la stomatolog
[...] Citește tot
poezie de Paul Dogaru din Fotografii voalate (2002)
Adăugat de Paul Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Et l'amour est la et l'amour s'en va... (2)
ploua-ploua...
oracolele divagau orologii supersonice
ca niște carii forjau furibund în țesuturi
degetul uriaș desena în creștetul munților semnul
enigma / zbaterea / agonia / focul /resuscitarea / iarăși-moartea...
și noi
pe-jumătate-goi / pe-jumătate-îngeri
suspendați / aproape ireali în potirul
propriilor iluzii estetice / verticale până-la-cer-și-înapoi
micii salahori ai potopului
testere infailibile ale teribilismelor naturii albe
când
/ascunși în dragostea noastră ca-ntr-o arcă/
ți-am spus:
"aici, în lemnul ăsta cu miros de lămâi o să mă ivesc cumva pe neașteptate
în singurătățile tale ample și istovite. ca o fântână / doar ca o femeie"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc să dansăm ne-am călcat în picioare
câte iaduri crezi că mai pot încăpea într-un bărbat.
câte goluri în formă de femeie.
iubire nu conteni să apari când mă clatin.
ai fost scumpă iar acum îți plătesc prețul.
doamne cât costă să te consideri întreg.
bătaie a inimii îmi pare rău de tine
că nu ai învățat să te oprești frumos la timpul tău
ca orice lucru bun care mi s-a întâmplat vreodată.
am atâtea reacții chimice în corp încât mă simt în pericol de moarte.
nici nu observ katana mea cum taie înapoi cu lamă inversată
însă doar un orb veritabil n-ar putea scrie ce nu vede.
de azi mă dezlipesc de peste tot unde te-am sărutat.
ești un fir de trandafir care face baie într-o vază
fără să știe că i-au căzut spinii.
de azi învață să trăiești frumos fără mine până te ofilești
[...] Citește tot
poezie de Andrei Forte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim, chera mu
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundațiilor, surpărilor de teren, bețiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îți va umbla în cârlionții de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul cățelu lipindu-și irișii
de șoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe față, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopții plină de autocare și stele,
primăvara ne mângâia depășind uneori limitele maternității sau prieteniei nevinovate
arătându-și provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, șopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îți arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ținem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creștem și să ne înmulțim
cântau tergarulile și velurul, drilul și chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răgușeală plutonierii și norișorii
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la "Serpentinele umorului" de Sorin George Vidoe
Când eram tânăr, Sorine,
Eram CFR-ist, ca tine.
Fetele să ne ia seama,
Cochetam cu epigrama.
Plecasem pe drum decis
Să fiu cât mai productiv.
Însă tata m-a demis...
Nu s-a-nscris la Colectiv.
Tu-mi aderași la "Păcală",
Adevăr necontestat
Și n-a fost doar vorbă goală,
În Craiova, Calafat...
Ai apelat la Aloe,
Ca o plantă genială
Și-ai rămas acest Vidoe,
Ce-i "bolnav" de epigramă!
Când la "Epitaf" gândești
Doar Vidoe'n Sfânta Cruce
Nu-i drept să-i dezmoștenești,
Sorin, George-i tare dulce.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate începi de astăzi
Doamne-Dumnezeule
În țara asta se vorbește doar de porci!
Peste tot miroase a șorici și-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de șosele bătute-n pietre rare
-fetițele ce stau în colț de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Și vânzătoarea te privea ca pe un deținut
Ce a venit să-și ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudați și strânși de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei și a stegulețelor din mâini
Ce se vroiau în cer și-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În țara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea și ceai
Făcute doar din aur alb și trafic de copii
Ce-au fost vânduți pentru organe și homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră și nu-i nimic, nimic de așteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul și toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morți în viață, robiți amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc și căptușit cu vicii grele...
Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncănește-un soare cu dinți dugoși de bronz învăpăiat
Și ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenței stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cerești simțiri în nori acizi și albăstrui,
Și-un plumburiu nociv umbrește latentul boț al soarelui gălbui
Și-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "
Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv și-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite și-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroașcă-n toți amărăciune și exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuți de toți, după-o dulceață trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Visele mele își pierd treptat integritatea precum dinții cariați.
Mai exact,
Șovăielile mele sunt uneori interminabile
Și tăcerile mele devin căteodată de-a dreptul incomode,
Mă refer la rateurile mele și la scuzele mele de rigoare
Atunci când gâtul mi se usucă de emoție.
De ce mi-am asumat oare acest risc?
Visele astea întotdeauna se termină prost.
Am citit două ficțiuni scrise în franceză și spaniolă,
Mai exact, am citit două cărți cu "uși trântite".
Cele două limbi străine erau mai importante pentru mine
Decât însuși înțelesul profund al celor două cărți,
Erau cu mult mai importante chiar decât persoana mea.
Eram atât de intoxicată, încât am început să mă degradez.
Mi s-a făcut foame.
Nu știu de ce, dar
Suprarealiștii sunt întotdeauna deasupra oricărei interpretări.
Nu am nimic nou de spus.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și stomatologie, adresa este: