Poezii despre iubire și vișine, pagina 2
Bucătăria dragostei
Văzută de sus gura ta are culoarea
siropului crud de vișine
mai ales când gemete dulci o deschide
iar limba șerpească întinde pe buze
licoarea putred de dulce
de parcă-ar fi salivă stoarsă din stafide
Sub ochii-mi injectați de mireasma grea
de dragoste îndelungă
umerii tăi sunt carne catifelată și fierbinte
zvâcnind în palmele-mi de piatră
ca respirația ta la respirația mea să ajungă
Sânii-ți de nea cu vinișoare ca cicoarea
rotunzi ca iriși dilatați de somnul fără vise
cresc ritmic în crunta-mi lovire
ispitindu-mi vigoarea
și-nflorind ca în noapte miresme încinse
de-argintate narcise
[...] Citește tot
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cămașa
De câte ori plouă, voi să-mi sădiți un vișin
Cămașa să mi-o ștergeti de sânge și de pete
Lăsați-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Și flori de iasomie ca să dorm
Și pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezghețe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ți adevărul, iubire
Și ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieților deșarte?
Și care nor e piatră de început?
Și ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fata...
Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi și negre rostogolind inele
Peste rochițe albe, din flori și vișinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Și-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuțe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!
De-aș căuta iar poarta destinului spre stele,
Aș vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!
poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Crochiuri la sărbători pascale
Isus a înviat acum din morți
dar reânvie, splendid și natura,
cireși și vișini albi la porți
de iarbă verde-i plină bătătura.
Chiar gânduri verzi înmuguresc,
pașii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ți spun că te iubesc
și că. iar, sunt îndrăgostit de tine.
Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.
Cu sânii dezveliți, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată țara
și-au revenit și berzele la noi.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de a iubi
făcea ca genele noastre să se combine minunat
precum nașterea unei vieți cu destinul
la mâna timpului
ce voia să-și recâștige domeniul
ploile repezi vegheau între progres și sălbăticie
așa după cum obișnuia ghinionul să se țină scai
de coada celor șapte ani
fără pâine
pentru noi moartea rămânea un străin cu haine frumoase și moi
din orașul râvnit de primii părinți
de pe ambele maluri
cu privirea mereu înainte
după obiceiul de a citi măruntaiele unui vișin sălbatic
m-am așezat singur pe tron
simțeam în mulțimea poftelor dorința de intimidare
dar ca un om ce nu se sperie lesne m-am lăsat purtat
pe brațele furiei
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana de Bucovina
bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântați cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinerețe veșnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, așteptată, neuitată.
dacă ar fi știut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munților străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrânețe,
literele lor erau șchioape, urâțite de așteptare și adeseori cu adevărat triste.
bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brățară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat amețitor în Țara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulți nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toți în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conștiința colectivă.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Momente de mijloc
așa începuse sfârșitul
întoarcerea unui om către altul
timpul fără reacție lumea înainte de 11 septembrie
cei mai mulți dintre noi nici măcar nu aveau arme
mai mult decât dorința de-a fi
primul
ademeneam prin amabilitate
primeam forța
să neg existența răului din momentul plăcerii
mă entuziasma fiecare dimineață
singur
îmi aparțineai în totalitate
precum cana de ceai
farfuriile pâinea unsă borcanul cu dulceață
de vișine
bucuria mi se părea expresia celei mai pure arte
algebra mea dădea bătăi de cap oricui credea în
iubirea față de semeni atât de instinctivă
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roșie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
și stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireșul, vișinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniți pe Isus
și încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor și trebuie să așteptați
o sută de zile, ca să mă vedeți din nou!
Sunt drăgălașă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!
Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
și aștept să mă culegeți
ca să vă tonifiați sângele,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dau un suflet, pe orice...
Fac strigare-n piața mare, îmi vând sufletul pe-o dudă!
Să nu râdeți, că-n agudă mi-e copilăria nudă.
Dude albe, dude roșii, dude mov și violete
Cu dulceață și savoare, cu alură de vedete.
Și de nu găsesc agude, poa' să fie și-o caisă,
Sau un măr din raiul Evei, mușcătură interzisă,
Sau o pară pergamută, zemuind a vară-albastră,
O cireașă timpurie, vișini din grădina noastră.
Ies pe stradă ca geamgii, strig în stânga și în dreapta,
Nu-mi blamați nici îndrăznela, să nu-mi judecați nici fapta!
Că mi-e sufletul povară, piatră grea de gât legată
Și îl dau pe orice marfă, cât ar fi de perimată.
Și de nu găsesc nimica, pe niciunde,-l dau degeaba,
O să-l las în târg la pepeni, să umple cu ploi taraba.
Să mă lase, să se ducă unde-o vrea, să-l ducă vântul!
De-l mai țin, tare mi-e teamă că îmi va săpa mormântul.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delete
la intervale neiertătoare
tăcerea devenea insuportabilă
atunci încercau din răsputeri
să-și amintească
dar nu... nu exista memorie!
orice experiență se închidea probabil
în spațiul și momentul ACELA
jivine de-o zi mult prea fragile
să descopere iubiri să gestioneze drame înaintau
mai mult returnau unor halate invizibile
cu formă de oameni
cv-uri compuse din acum și aici
fiecare dimineață le punea la dispoziție
chipul necunoscutului căruia cu spaimă și nepricepre
se apucau instinctiv să-i dezlege uitătura să-i străbată drumurile
ajunse la finish cu mult înainte de a începe
se nășteau ei... se nășteau alții?!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și vișine, adresa este: