Poezii despre iubire și violență, pagina 2
La noapte ne vom iubi
și ne vom strânge în brațe timid
sub paltonul meu cel vechi
fără nasturi alături de părul meu
țepos netuns de zece ani cu puteri
paranormale fix la doisprezece
noaptea ne va inunda o peliculă
de copola și ne vom lovi violent
cu fața de animalul ieșit din noi
ne vom accidenta de acea nălucă
apoi vor curge îmbrățișările
cu simbolurile mistice știute numai
de noi sau de ochiul de cerb smuls
și plantat în tavan să ne vegheze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim, separat, viața
Mi-e dor... Rănile dor
Că nu-mi ești alături
Prea deasă e ceața
Și de urât înnebunesc,
Iubim, separat, viața
Ne-ncearcă gânduri de mătase
La joc de zaruri agresiv
Râvnim secret la șase-șase
Și jubilăm fără motiv
Iubim, separat, viața
Am uitat ce-i aia-mbrățișare
La braț, sacoșa: facem piața
Și știm demult, se mai și moare
Doamna în negru își ascute coasa
Și seceră brutal ființe-spice,
Bat clopote, e-ndoliată casa,
Nu-i nimenea în jur să ne ridice...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecaterina Teodoroiu
Eroina de la Jiu,
Care a luptat în Marele Război,
A condus spre glorie
Trupele de soldați români,
Elogiind numele fratelui pierdut pe front...
Românca noastră neînfricată
Ingrijea răniții, ca asistentă,
Neputând trece cu vederea
Actele de violență ale cruntului război...
Temerară, a reușit
Emoțiile să-și înăbușe,
Oltencuța noastră
Devenind pe dată
O infanteristă vitează.
Războiul însă a răpus-o,
O eroină-ntre eroi;
Iubită pe vecie,
Un nume de neuitat.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș fi iubit
Te-aș fi iubit cu totul.
Ți-aș fi iubit trecutul cu fiecare chip pe care l-ai atins,
cu fiecare gură pe care ai sărutat-o,
cu fiecare corp pe care l-ai pătruns,
cu momentele în care ai scâncit de durere și ți-ai strâns genunchii la piept
și lacrimile ți-au curs în valuri pe obraji.
Ți-aș fi iubit fața schimonosită de durere,
lacrimile din ochi și genele umede,
obrajii lipicioși,
suspinul din gât,
frica și vocea tremurândă,
respirația sacadată și tremurul mâinilor.
Ți-aș fi iubit inima jupuită,
bucată cu bucată,
neagră, prăfuită, fără speranță.
Ți-aș fi iubit zgârieturile,
semnele și cicatricile,
fiecare imperfecțiune,
fiecare fir de păr deranjat,
fiecare strigăt, țipăt, șoaptă,
[...] Citește tot
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden tv
împăcarea de seara târziu,
televizorul pâlpâie în beznă,
petele dispar miraculos,
setea e potolită continuu,
cuvintele ajung la destinație,
la fel mașina silențioasă
care răspunde dorințelor,
mâncarea și medicamentele
rezolvă tot, dinții nu mai cad,
casele nu se mai prăbușesc,
printre munți de ciocolată
oamenii nu mai au vârstă
cea mai bună dintre lumile posibile
mă primește la sânul ei
ca o mamă-strămoș
clipind blând din leduri,
ca o iubită nemuritoare
care luminează întunericul,
adorm legănat de vocile
[...] Citește tot
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împrejurul lunii rotunde
mi-am pus hainele de duminică și
de dragoste, trupul să nu pățească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul ființei.
îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperișul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămași aleg să uite,
galbenul agresiv și bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.
ne-am iubit cât alții în ani,
mă simțeam dintr-odată schimbat
după săgețile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbințeala trecerii sale.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indisciplină
Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară,
Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ștergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenței nasc violență. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numește Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat
Până la diamant.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supernova
Moartea unei stele
supernova
ultima ei reprezentație
pe scena cosmică
explozia ei finală
extrem de luminoasă
umilește soarele
răvășește planetele
cu strigătul de raze gama
ucigătoare și indiferente
eliberate
de atomii din miezul de fier
format din fuziunea nucleară
a elementelor.
Blestemații de atomi de fier
a căror fuziune nucleară
nu mai produce energie suficientă
nerecunoscătorii
pentru a menține steaua
așa că aceasta plesnește violent
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt, zăpadă și migrene 2
nu mai am mâini de ceva vreme
nici picioare
sau coaste sau viitor
ci numai imaginea lor
mă încredințează că respir
cu aceeași forță
cu care miliarde de oameni se luptă să trăiască
și dacă nimic n-ar fi fost
nu mai aprindeam în miezul nopții
o țigară sub streașină
așteptând ca din norii negrii
răstigniți în coastele caselor
să ningă
vântul lovește în garduri, porți
copaci, mașini, reviste, faruri
colcăie pustiul de singurătate
și cu atătea nopți nedormite-n spate
mă amăgesc trăind lângă oamenii
pe care îi iubesc
ascult cum deasupra sufletele iubirilor mele
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea parcă nu mai este
Când de iubire-mi este dor
La sânii tăi privesc atent
Și simt în mine un fior
Cu brațe multe, violent.
Pic de vrere nu s-abate,
Murmură-n frunze pădurea
Inima adânc se zbate
Gândul zboară-n cer aiurea.
Lumea parcă nu mai este
O creație divină
Și cuprins ca-ntr-o poveste
Dragoste aștept să vină.
Caii nopții-n iazul morii
Beau și pasc o iarbă dulce,
Din văzduh cobor cocorii
Împreună să se culce.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și violență, adresa este: