iubire şi violenţă

Temelia groazei

mintea se tulbură când pumnul e o armă
femeia chinuită nu-i doar un clişeu
violenţa conjugală blestemată karmă
acolo unde oamenii nu-l au pe Dumnezeu.

cerul se înnegreşte cînd pământul geme
de atâtea suplicii ce vibrează în el
trai tulburător plin cu anateme
cu închisori severe pentru cel rebel.

vreau să fie pace între unu şi doi
armonii de vise să domnească-n lume
unde e iubire nu e loc de război
respectul de semeni să aibă renume.

în Carpaţi să răsune doine de oboi
nimeni să nu simtă a vieţii cutume.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubit o !

O... Cel dintâi, O Absolut... O1
Mi-a scos-o-n cale Dumnezeu, Preabunu',
Cu forme zvelt agresive, statuare,
Ce-ar reclama nu flori, ci demolare

O... O... Oxigen rarefiat O2
Te-oi ocroti, minune, de acide ploi,
Trăire fascinantă-n premieră
Ghebos amor în garsonieră

O... O... O... Sfântă Treime de O3
Prea mult să nu ne-apropiem de zei
Pierzându-ne în nori, unde ozonul
Îţi face bocnă roz combinezonul

O... O... O... O... Simplu O4
De ritmic zbucium rupem patu'
Spasmodic-declanşată nebunie
Ce-asigură comenzi la tâmplărie

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica elegie

iubeşte-mă, pentru că şi eu te iubesc,
ţine la mine, pentru că şi eu ţin la tine,
soarele e galben, cerul e albastru, norii sunt albastru deschis,
deci, dragă, să ne bucurăm de viaţă

"... până nu se rupe funia de argint,
până nu se sfărâmă vasul de aur..."

câmpiile sunt verzi, şoselele sunt prăfuite
dealurile sunt aurii, viaductele de cărămidă respiră,
tu eşti o fată bună la sfârşit de concediu
mama ta e o femeie de treabă.

încearcă să te porţi frumos cu mine, să nu mă chinuieşti,
să nu dai frâu liber agresivităţii din tine;
nu te gândi neapărat la măritiş, lasă lucrurile să curgă,
iar când faci dragoste, nu te gândi că faci dragoste.

m-am săturat de amoruri cu pandalii -
cred că şi tu ai avut experienţe din astea: muşcatul pernei, ore şi

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea morţii

Legea morţii trebuie împlinită,
închid ochii, îmi închipui cum ar fi,
Să mori, să dormi, vorba lui Hamlet.

Dar trupul doare. Ochiul vede. Încotro?

Către niciunde. Nu ştim de unde venim,
unde ne ducem. Tahiti spune tot, Tahiti ştie.

Roşul violent al lui Gauguin. Iubiri bolnave.

Ce să-mplinim şi cum? Răspunde.

Să nu atingi inima, mâinile celor ce mor.

Copilăria rămasă pe smalţul cadranului de ceas.

Un surâs ne poate scăpa de dureri, chiar şi ironic.

Mater dulcissima, ce bine te vede cel care pleacă, ce bine...

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu măsură

Mi-ai făcut mereu talente
Şi necazuri inerente;

Eu ţi-am dat ades cadouri,
Că sunt plin de sentimente,

Te-am purtat cu avionul
Peste ţări şi continente,

Dar tu vii mereu cu nazuri
Şi cu mofturi permanente!

Nu te-am supărat cu certuri,
Nici cu gesturi violente,

Te-am ţinut cu drag pe palme,
Te-am ferit de accidente,

Numai că acestea toate,
Nu ţi-au fost suficiente:

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Îndoială" de Valentin David

Şi clipele-astea nu mai au ce face,
Decât să muşte violent din munţi,
Nu din cei tineri, ci din cei cărunţi
Când violetul în apusuri zace?

Amurgul nesătul, iubiri ascunde,
Ne gelozeşte înghiţind cuvânt.
Din mări albastre, eu am să-i descânt,
Dar, el cu insolenţă îmi răspunde.

Şi peste toate astea, timpu-i rege,
Înghite clipele ca un nebun,
Să nu apuc, ce n-am putut, să-ţi spun
Şi de ţi-aş spune, tot n-ai înţelege,

Că, aripi nu mai am să zbor cu tine
Şi nici vioară să îţi cânt cochet.
A mai rămas un scâncet violet
Şi-un gol imens la mine-n intestine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claviatura (Keyboard)

Iubita mea e o himeră
cu chip învăluit în ceaţă,
dar nu îmi pasă
mă ştie şi mă vrea
chiar dacă sunt bătrân şi hâd,
chiar dacă îmi târăsc piciorul
iar mâna nu pot să o-întind.
Eu, îi vorbesc în şoaptă
ea mă ascultă, surâde,
reflectă şi acceptă
chiar dac-o apăs cu nerozii
Mă lasă-ntotdeauna
să-i ating gândul tainic,
îmi dă speranţă
şi mă învăluie c-o muzică divină
din veacuri viitoare.
Ei nu-i trebuie frumuseţe, nici violenţă,
ci numai clipe fericite,
mă roagă-întruna fremătând
să n-o reped, să nu fiu crud

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce

Iată locul dintre nicăieri şi niciodată
Răscrucea vieţii mele
unde niciun drum nu se opreşte
Iată eu îţi prezint trecutul
Negru cu ochi albaştrii de oţel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenţei
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Şi ploaia sfâşiată ce stropeşte pământul
Roşu este sângele său roşu asemenea iadului nebuniei

Şi iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul gloatei

există îndeajuns de multă înşelăciune, absurdă violenţă plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
şi cei mai pricepuţi în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedaţi urii sunt cei care preaslăvesc dragostea
şi cei mai meseriaşi în război sunt cei care laudă pacea

acei care predică despre Dumnezeu, au nevoie de Dumnezeu
acei care predică despre pace nu au pace
acei care predică despre dragoste nu au dragoste

fereşte-te de predicatori
fereşte-te de aşa zişii cunoscători
fereşte-te de cei care citesc mereu cărţi
fereşte-te deopotrivă de cei care detestă sărăcia
şi de cei care sunt mândri de ea
fereşte-te de cei care sunt gata să te laude
căci au nevoie de laude în schimb
fereşte-te de cei gata să interzică ceva
întrucât le este frică de ceea ce nu ştiu
fereşte-te de cei care au nevoie de gloată căci

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalţă, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire şi nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenţei, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc şi nici balene,
Iar pescăruşii ţipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-şi scriu toţi biografia
Şi doar pe îndoieli sunt suverani.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!