Poezii despre lașitate și timp, pagina 2
Fugă eșuată
Fuga e rușinoasă,
dar e sănătoasă...
Tu, prietene,
ai fugit ca un laș
din trecerea timpului
și te-ai salvat,
pentru o clipă.
Oare, când te vei salva definitiv?
Nimeni nu poate ști niciodată...
Eu am încercat, doar o dată
și m-am poticnit mortal
poate din nepricepere, de nemurire
sau din lipsă de antrenament asiduu...
dar, când nu mă mai așteptam,
am fost strivit fulgerător
între două clipe.
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul
Vulturul m-a mușcat de mână când l-am încătușat,
Dar s-a-nvățat cu mine și stă legat în curte;
Un câine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
Îi place viața nouă... În grohăituri scurte,
Mănâncă mult... i-e lene... începe să se-ngrașe.
În ochii mici și roșii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt lașe,
Vulturu-și pierde zilnic simbolul și misterul.
Găinile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe lângă el. Vulturul ia grații de păun;
Imperial se uită la păsăreasca oaste,
Căci el numai cu porcul se simte frate bun...
Îl obosește bolta de-atâtea ori brăzdată,
De nu-și înalță ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-și ridică privirea niciodată,
Căci a lăsat-o veșnic spre stârvul căutat...
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul deocamdată
Timpul vieții ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alții doar din ce-au dat,
Sunt săraci și bogați,
Lovesc lașii pe bravi:
Voi, ce-n lună zburați
Pân' la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Voi ce-n lună zburați
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planetă flămânzi.
Pâinea lor o mâncați
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinuciderea lui Don Juan
În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut,
Și-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...
Dar când pe catafalc mi-au așezat
Cadavrul de amant încornorat
Și-am înțeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfințea chiar lașitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...
Și-n timp ce zece popi mă prohodeau
Și-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat, ca și Cristos... solemn!...
Și-așa,-nsoțit de popi și de femei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta lașitate românească
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Liniște impusă -
Plânsul meu cântați-l
Doar în limba rusă!
Datorită ție stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în șolduri -
Sfântă lașitate românească!
Și de-atâta chin și de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă lașitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viața boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă lașitate românească!
[...] Citește tot
poezie clasică de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războinic în Armaghedon
Soldat sunt de o viață,
Dar și-n poem trăiesc;
Țin arma morții-n față
Și viața-n vers ceresc.
Mă-ncolăcesc reptile
De când cu Cerul sunt
Și pentru albe zile
Eu port războiul crunt.
Satana mă încearcă
Trufiei să-i fiu rob,
Dar mai găsesc o arcă
În al credinței bob;
Sunt creator de vise
Și-n arca mea vă chem,
S-atingem culmi înscrise
Pe crucile-totem.
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, cântecului laș
Îmi este teamă să reflectez la propria mea moarte,
Când va veni și dacă-atunci, cu plămânii-n pioneze,
Voi lupta pentru aer în ora cu cadrane sparte
Sau voi aștepta, resemnat, creierii să-mi explodeze.
Și nu-s lașul căutând cu inima de temeri friptă
Alinare-n vrăji sau basne scornite de prezicători:
Eu știu, morții sunt surzi, ei nu mai pot auzi din criptă
Cântecul a una sau a o mie de privighetori.
Eu știu, morții-s mai orbi ca orbii, ei nu mai pot să vadă
Prietenii închizând ochii în fața urâciunii
Cu groază și stupoare, și-s de-înțeles, căci mai degrabă
Un șoarec viu să fii, decât om murind gunoiul lumii.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi, multe-orașe neasaltate
Voi, multe-orașe neasaltate,
nicicând dușmanul n-ați dorit?
O, de-ați fi fost asediate
de el, lung timp și șovăit!
În timp ce voi, de jale pline,
înflămânzite îl răbdați,
sub ziduri ostile își ține,
căci astfel darmă el pe-oricine
din cei ce sunt asediați.
Din turn, rotiți privirea-n zare:
acolo e și nu e laș
și nici mai mic, el stă tot tare
și nu trimite-amenințare,
nici sol, nici daruri în oraș.
El e dărâmătorul mare,
ce are-o muncă fără glas.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Pe cartea de muncă a visului
S-au notat zilele de lucru...
Zile... sau nopți?!
Mă plâng deseori de insomnie
Un zâmbet periculos și mizer
Ascuns sub radicalul
Pleoapelor plumburii.
Îngeri-stihii,
Frământă coca nopții...
Dimineața, lacrima se transormă în brumă.
Gălbenușul de lună,
Strălucește ca o gutui coaptă.
Așteaptă!
Coapsele nopții au urmele vineții
La margini de zi.
Nu mai vii? Nu mai vii?
Corespondentul tăcerii
Este ridicarea la putere a visului.
Bună dimineața!
Am să rămân altar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrospectivă sentimentală
Revăd orașul pribegiei mele -
Neprețuit motiv de inspirare -
Cu-același Vodă Cuza
Tronând în piața mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ștefan cel Sfânt și-arată buzduganul,
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopisețu-și scrie
Cu sângele Moldovei - izvor de apă vie...
În jilțul lui, Asachi - poet și fabulist -
Pledează și-astăzi pentru "curentul latinist"
În fața teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: "A fi, sau... a nu fi?"...
Mihai Kogălniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veșnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearșaf de baie,
Și-așteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Și-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă -
Să-și plângă gloria defunctă sau să tacă -
Biserica - minune mică - Sfântul Sava,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lașitate și timp, adresa este: