Poezii despre lectură și viață, pagina 2
Despre carte
De când e pe lume, omul
a avut prieten cartea.
Cu ea a creat atomul.
cu ea a-împărțit dreptatea.
Am uitat să mai citim
de când avem internet.
Cartea n-o mai răsfoim
și asta nu e corect.
Dacă nu citești o carte
înseamnă că nu trăiești.
Nu poți merge mai departe,
în labirint rătăcești.
poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mai și citești puțin
În timpul pe care îl trăiești,
dacă mai și citești puțin,
Secretul succesului dobândești
și viața va curge din plin.
Cu gândire clarvăzătoare
poți dobâdi potul cel mare.
Asta, numi dacă,
timpul ce îl trăiești,
pentru citit îl folosești.
Doar atunci,
priceperi vei dobândi
și-n viață vei reuși.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
ai obosit scriind când nu te citește nimeni
crezi că mâine, va fi altfel?
este o simplă iluzie, amice
lumea în care trăiești, a uitat ce-a fost ieri
iar astăzi?
doarme pentru mâine!
poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Regretul e memorie trează,
Un companion în viața noastră
O prezență a faptelor de altădată
La ușă sau la fereastră.
Trecutul stă înaintea sufletului,
Iluminat de-un chibrit,
Pentru a i se putea citi
Darea de seamă amănunțit.
Regretul n-are leac la boala asta
Nici de la Domnul vindecare nu-i;
Pentru că-i o instituție de-a Lui
Un complement al iadului.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție pe un inel
Am scris-o mic, ai s-o citești cu greu,
Pune-l în deget, scoateți-l mereu.
Nemaiputând să ți-l sărut, eu faur,
Surâd în stihul ce ți-l scriu pe aur.
Am vrut să nu fiu eu de vină,
Dar am avut numai atâta rădăcină.
Cât a rodit o rodie, și-atât,
Citește, citește când ți-o fi urât.
Trei cuvinte, viața întreagă.
Două puncte, îmi ești dragă.
Inelul strecurat pe dești
Sărută-l când ți-l scoți și când privești.
poezie clasică de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele - mugurii gândului (sonet plăsmuirii cuvântului)
Citește, frate, să te înțelepțești,
Orice simți că îți atrage privirea!
Neîncetat să îți cultivi menirea,
Cât o sămânță de creație ești.
Pe culme privește nemărginirea
Vieții, ce duce pe cărări îngerești,
Un ideal visat, în el să zidești
Altar de stih, ca să-ți sfințească firea!
De condei magic să te îndrăgostești
Și să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri românești.
Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugurești
Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea.
sonet de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni pe viață
eu am fost primul
tu ai fost al doilea
el a fost al treilea
el
spune că a fost aici înainte ca eu să-mi scriu poezia (?!)
ca
tu să nu o citești
și
să rămânem așa
prieteni pe viață
prieteni în ceață
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Când eu voi fi în țara de departe,
Vă voi vorbi de dincolo de moarte;
Prin versul scris pe care-l veți citi,
E ca și când și eu aș fi aci,
Cu gândurile mele de altădată,
În care am pus o inimă curată,
Ce-a ars cu torța ei mistuitoare,
În timpul ce s-a scurs, spre neuitare.
În somn de veci voi deveni țărână,
Dar numele pe-o carte-o să rămână,
Conștiință-a vremii scumpă și curată,
O mângâiere ce-am trăit odată!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de ziua ta
În salba anilor de aur,
S-adaugi veșnic daruri.
Cărări de fericire
Să calci ades în viață,
La gât să îți atârne numai lauri.
Și brațul tău puternic
Să înoate în torentul vieții
Tot mai bine,
În casa ta să lumineze,
Doar faruri înțelepte
Și iubiri creștine.
Când poposești pe-al vieții prag,
De bătrânețe lungă,
Cu litere de aur
Istorii despre tine să citești,
De care să fi mândră,
Că n-ai trecut prin viață,
Fără să lași în urma ta ecouri.
poezie de Valeria Mahok (6 septembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lectură și viață, adresa este: