Poezii despre legume și viață, pagina 2
Zile febrile
Iubita mea de-o viață
muncește, nu se joacă,
de-ați ști: e o dulceață!
-și e normal să-mi placă-
Eu stau mai mult pe feisbuc,
la glume, mă dau mare...
(mă mir că n-am clăbuc
pe mâini... de la tastare).
Dar, de vreo două zile
e clar că-i o schimbare,
c-au devenit febrile
și, zău, e de mirare!
Îmi zice de cu seară,
apoi și dimineața:
-Vezi că se terminară
legumele, verdeața...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama m-a învățat niște lucruri
Mama m-a învățat LOGICĂ...
"Dacă-o să cazi din copac și-o să-ți rupi gâtul, n-o să mai poți merge cu mine la cofetărie."
Mama m-a învățat MEDICINĂ...
"Dacă mai încrucișezi mult ochii, așa o să rămâi, sașiu!"
Mama m-a învățat SĂ FAC FAȚĂ PROVOCĂRILOR...
"Unde te gândești? Răspunde când vorbesc cu tine... Nu-mi mai întoarce vorbele!"
Mama m-a învățat ce este UMORUL...
"Când cositoarea îți va tăia picioarele, să nu vii repede la mine!"
Mama m-a învățat să devin ADULT...
"Dacă nu mănânci toate legumele, n-o să crești niciodată mare!"
Mama m-a învățat GENETICĂ...
"Te comporți exact ca taică-tău!"
Mama m-a învățat despre ORIGINI...
"Te comporți de parcă te-ai fi născut într-un grajd!"
[...] Citește tot
poezie satirică de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Paraliticul și frica
Toate trotuarele acestui oraș sunt cârpite
din loc în loc, o casă modernă are trotuarul refăcut cu pietre frumoase
dar pe mine mă încurcă orice denivelare;
consum energie nemăsurată să ocolesc,
să depășesc acest obstacol;
durează un secol până voi trece noua treaptă,
fiecare pas e o povară, o aventură, o amintire
la fiecare pas aș putea să cad...
veșnic trăiesc cu spaima că-n clipa următoare
mă voi prăbuși. Nu-mi este teamă de moarte,
îmi este teamă că mă voi trezi în aceeași lume
pe care nu o mai iubesc.
Sunt plin de dureri, de temeri
de spaime că într-o zi nu mai pot mișca
și totuși creierul va putea să gândească.
Nu înțelegi că și legumele gândesc și nu mai vor!
Plâng, fiindcă am pofte, am dorințe interzise, am amintiri
însă lumea mea nu e a ta
lumea mea îmi aparține numai mie.
Femeile sunt jumătăți care se unesc cu jumătatea mea
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziune
viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care
chinuită de vechile coșmaruri, s-a ridicat din pat
și s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă
apucând să facă numai câțiva pași
a simțit dintr-o dată o așa ușurătate trupească
încât își tot apăsa cu pumnul pe piept
pentru a-și ține carnea lipită de suflet
speriată de această subită stare de imponderabilitate
voind să se sprijine pe concretețea lucrurilor din jur
continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute
deschide cu hotărâre ușa frigiderului
ea e aici și acum
deține un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară
și îi aparține, deopotriva
și-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise așternutul
legume, o sticlă cu vin, friptură
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiția Sfinților 40 de Mucenici
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI
Prin rânduială creștină,
în primăveri se așteaptă
Sfinții Mucenici să vină
cu tradiție păstrată.
Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morți să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.
În chip de om se împletesc,
covrigi numiți și mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere și cu nuci.
Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Volumul "Tradiții creștine și ritualuri populare românești", (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnavalul
I
Începe carnavalul! și-n salele bogate
Se cerc artiști și muzici plăceri mai noi s-arate,
În nouă veselii!
O! ce de griji acuma la nouă toalete!
Ce visuri dulci, frumoase, în junele cochete!
Ce mii de bucurii!
Fetița tot visează la flori, l-a ei ghirlantă,
La gaza cea subțire, la rochia-i elegantă
Și la ai ei cercei;
Gândește la răspunsuri, la grații, la cuvinte;
Își râde în oglindă de loc ce-și pune-n minte
Ceva ce-i place ei.
Corsetul aci-și pune; își cearcă iar rochița,
Pandlica care-o prinde, - săracă copilița!
Viața-i e romanț!
O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vie
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi a murit un marinar
La o mie de mile de-aici, mai departe decât departe,
E un marinar bătrân pe patul lui de moarte;
singur și uitat, zăcând de-acum legumă,
își șoptește rugăciunea cea din urmă.
"Redă-mi, Doamne, zilele de demult, atât te rog și îți mai cer,
mi-i dor de Capul Digului și de Debarcader,
de Cormoranul cu ochi clari și atitudine semeață
scrutând oglinda apei, acel decor clocotind de viață.
Acolo tramvaiul cu etaj e tras pe sus de troliuri
și se leagănă-n aer laolaltă cu cocorii-n stoluri,
iar docherii trudiți, doi câte doi, trei câte trei,
trec pe sub bolta înaltă-a Pasarelei.
Încărcate la pescajul maxim, cu farul de la larg reper,
dansând, feriboturile se desprind de Debarcader.
Ele-nfruntă mareea, tăind cu prova val după val,
până ajung s-acosteze pe cealaltă parte de canal.
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut - Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolero românesc
Șarpele, senin, se strecura
printre zorii cartierului de blocuri,
pe drumul plin de lacuri, din asfalt,
cu sâsâitul prelungit ecou
împreună cu lătratul câinilor
care-l urmăreau jucăuși
Ta-ra-ra tam-tam mii de portiere
spre muncă...
Nimic poietic din nepăsarea asta,
în care unii bunici
vroiau să construiască castele,
ca în basmele pe care le citeau nepoților...
Cel puțin așa am auzit în cafenea...
la o cafea de dimineață... cu un trăitor
prin lumea aia de beton armat...
și la propriu... și la figurat.
Țin minte că nici n-am mai sorbit
din amarul cel mai fin din fața mea,
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada celui mântuit
I
A fost odată, ca niciodată,
Pe-un drum de țară, lâng-un copac
Și o fântână abandonată,
A fost odată un om sărac.
Avea o casă ca vai de lume,
O barbă rară și-un trup firav;
Când avea sare, n-avea legume,
Când avea pâine, zăcea bolnav.
Trecură anii și omul nostru,
Văzând că n-are nici un noroc,
Voind pesemne să-și schimbe rostul,
C-un sac în spate, o luă din loc.
Ce faci, vecine, întreabă unul,
Luna trecută credeam că mori...
Eu? Plec în lume să-mi port suspinul
[...] Citește tot
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada lui Petrișor
Motto:
Petrică și Petrișor
Toată lumea are un dor
Numai tu ai mai multe
Știute sau tăinuite.
Care pleacă și vin
Din Craiova sau Negomir.
Plecând, din Craiova în sus
Pe al Jiului curs
Înspre nord și la apus,
După un timp ai ajuns
În comuna Negomir
Cu oameni harnici și buni.
Este satul lui Petrișor
Care este fermier
Iubește agricultura
Florile și pomicultura.
Multă vreme a fost plecat
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre legume și viață, adresa este: