lei şi prezent

Constituţie

Undeva pierdută-n timp
constituţia noastră strigă,
frunţile sunt prinse-n frig
şi-un mâner la o măiugă.
Cetăţenii o încalcă,
ca pe orişice canon,
mintea e căzută-n falcă,
căci minciuna-i de bon-ton.
Opţional şi recurent
textul ei e în dilemă,
iar limbajul detergent
pentru oamenii-problemă.
Astăzi, este ziua ei
şi-a trecut de majorat,
costă doar vreo câţiva lei,
o găseşti de cumpărat.

poezie de Liviu Reti (8 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor

Azi, coboară urşii-n stradă,
Sar la oameni în ogradă,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul,

Astăzi, vezi, în mod frecvent,
Doar maimuţe-n parlament,
Papagalic e discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Vin şacalii după bani
Într-o ţară de fazani,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Dornici de salarii mari,
Chiar şi boii sunt măgari,
Ei câştigă-n veci, recursul,
Iar guvernul plimbă ursul!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

A înviat Isus! A biruit deplin!
A fost primit la Tatăl Său ca prinţ divin!
A înviat Isus! Zăvorul vechi l-a frânt!
A-nteimeiat supremul vieţii legământ!

Mai larg decît aleargă valul plin de dor,
mai larg au coborît oştiri în dulce cor,
slăvind, în freamătul drapelelor,
pe gloriosul Miel învingător!

A înviat Isus! A-nvins în luptă grea!
A biruit pămînt şi iad prin jertfa Sa!
A înviat Isus, trecând străvechiul zid!
Priviţi în slavă Leul casei lui David!

Cu nori de steaguri ca din sânul zorilor,
cu nori de flori şi ramuri vine-al Său popor,
slăvind...

A înviat Isus şi-atîta har ne-a dat

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea principelui Ştirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea pierdută

Un fir de graţie este tors şi ţesat,
Binecuvântat fie el,
În lumina frumuseţii străluceşte,
Acolo e secretul puterii lui, al gloriei şi exaltării,
Tandreţea iubirii, deci, să lăudăm inefabilul,
Mormăia serjantul în somn, DREPŢI, se auzi
În liniştea cazărmii, vrăjitorul se ridică în coate,
Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima,
Încercă să-şi îngroape faţa în pernă, de ruşine,
În ochii lui se zărea o lumină arzătoare,
Duhurile rele, se foiau prin copacii Parcului Copoului,
DREPŢI, se auzi din nou strigătul,,
Străjerul nopţii îşi desfăcu aripile întunericului,
Leii şi vulturii se adăposteau sub aripile lui,
Cartea pe care o citeam la lumina lanternei
Îmi fu smulsă de serjant, am rămas singur,
jefuit de unicul bun, neconsolat nici astăzi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de astăzi....

De aş fi fost eu "pupăza din tei",
Chiar de povestea spune c-am scăpat,
Orgoliul, sigur, nu m-ar fi lăsat...
Cum pana mea (?!) Vândută pe cinci lei (?!)...

Dar să fi fost eu "capra cu trei iezi"
Pe lup, măi nene, altfel ţi-l prăjeam,
Cu-n şmen, o ţeapă, şi-apoi îl dădeam
Pe euroi, în piaţă, la chinezi;

"Punguţa cu doi bani" dacă eram,
Pe Ţiriac 'l-aveam la deştu mic,
Iară Becali păpa tot lăptic,
Atât de bine ce mă investeam;

Ion dacă era astăzi, la fel,
Nu îşi pierdea el vremea cu poveşti,
Era parlamentar prin Bucureşti
Şi-avea şi-un tei, şi-un Mercedes sub el,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feriţi-vă

Fereşte-te de cel ce simte durerea
înţelepciunea înseamnă să nu
uiţi de tot şi să mori la timp

azi aş avea curajul să vă spun
adevărul, să vă vorbesc despre falsa
ordine a lucrurilor, despre stăpâni
şi despre sclavi şi despre cum ies leii
înfometaţi din arene

ochi fără pleoape apele,
răni cuvintele în gurile noastre
blestemul şi înduioşarea şi slava

o statuie s-a dat jos de pe soclu
i se aud paşii pe caldarâm
cineva e pe urmele noastre
Feriţi-vă!

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă blestemată

Ia-mi, Doamne, dorurile toate,
Trecutul ia-mi-l, dacă vrei...
Din viitor îţi dau o parte,
Te rog să-mi laşi doar ochii ei!

Mă poţi închide în tenebre,
Aruncă-mă în gropi cu lei,
Am să-mi compun marşuri funebre,
Dar, Astăzi, lasă-mi trupul ei!

Mă convertesc la veşnicie,
Păcatele lumeşti să-mi iei...
Mă mulţumesc să-ţi fiu doar ţie,
De-mi dăruieşti sufletul ei!

Doamne, ce rugă blestemată...
Ce neghiobie am făcut,
Să cred că vei putea vreodată
Să schimbi ce-a fost dintru-nceput!

poezie de Daniel-Petrişor Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul stă-n a ta putere

E lumea-ntreagă-nveşmântată-n pâclă
Dar după acea perdea veghează o faclă
Ce ţese din lumină o speranţă
Cu flori de măr si cu a lor fragranţă.

Omule,-ţi sărut genunchiul scrjelit,
Iţi văd sufletul curat, azi dezvelit,
Şi fruntea-ţi aplecată-n rugăciune,
Un pui de leu, deşi în sfiiciune.

Tu ştii că sacrificiu-i floare rară,
Dar o găseşti mereu în primăvară.
Eu ştiu, e-o primăvară cam ciudată,
Nu ai gândit să o cunoşti vreodată.

Bolnavă a sosit dar parfumată,
In lipsa ta, se simte izolată.
Prin geamul casei tale iţi trimite
Speranţe în iubire-nmugurite.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de ceară

Tălpi de înger, peste buze, vin grăbit să se coboare
Liniştite ca o umbră, dulci şi moi ca o ninsoare...
Şi pudrând înţelepciunea şi iubirea, dintr-o dată,
Văd o ploaie de petale... Şi de ea-s încununată...

Râuri limpezi curg pe umeri... Sângeri în obraji se-adună
Sufletul străin se zbate... Plânge cerul a furtună!
Cu pomada de lumină mi-am pudrat obrajii reci...
Numai tu, înger de ceară, azi în lumea mea să treci!

Tu, quasar, în nemurire îţi petreci eternitatea...
Vino pe cărări de lună! Vino, vino, vino noaptea!
Te aştept! Te chem, oh, înger! M-ai cuprins şi m-ai vrăjit,
Eşti mirajul lumii mele, unic şi nedefinit...

Eşti tăcerea grea în care din tăceri se nasc poeme,
Eşti lumina unei clipe, sărutarile boeme...
Treci prin mine câteodată ca un fulger de condei...
Vrei să schimbi eternitatea pe cuvinte de doi lei?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!