lei şi suflet

Roua de pe flori

ne spune o poveste de a
mor (?!) dacă nu te văd
te văd dulce emoţie
talisman: un nufăr as
cu
ns în suflet adânc
ce mult înseamnă să rămâi
îndrăgostit şi roua ştie povestea
un
timp stai şi asculţi dramoleta
de amor pur ne
contrafăcut - inima plânge
o poveste ieftină, naivă pes
cu
ită dintr-o revistă de doi lei -
cât un covrig cu mac cu sare
pentru domnişoare puse pe plâns
părăsite de iubit logodnic soţ amant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşii

Cum bine tot se ştie că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulţi,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculţi,
Chiar gemeni de produc, au toţi din exemplare.

Aşa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogăţit cu cinci micuţi căţei
Şi albi şi gri, negruţi, pătaţi, toţi derbedei
La fel, chiar de-s doar fete şi unul doar bărbat.

Sunt toţi o molfăială de ţâţe, chiar lătrând,
De o căţea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.

Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roşcat negru
Iar cea mai dolofană e-o căţeluşă gri
Dar şi cu alb pe burtă şi pete negre vii...
O bulă păr de pluş, rotundă pe de-a-ntregu.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ajun de Crăciun (scrisă, peste ocean, departe de cei dragi)

Câte simt, nu mai spun, doar în suflet mocnesc
În Ajun de Crăciun, azi oftez şi trudesc!...
Înc-un an a trecut, am tot spus:,, Mai adun!!"
Azi din nou ai venit, drag Ajun de Crăciun
Şi mă aflii, sperând... n-am puteri de-nceput,
Dar colinzi repetând, cu Isus s-a născut!...
Îmi rechem amintiri, când copii noi eram,
Hoinăream satu-ntreg şi frumos colindam!...
Ce uşor învăţam şi cuprinşi de fiori,
Dragi colinzi cu Isus şi cu cei trei păstori!...
Iar mămuca, mereu cu un glas tremurat,
Câte, câte colinzi ne cânta pe-nserat!
Noi, smeriţi şi cuminţi şi cu sufletul bun,
Toţi eram fericiţi în Ajun de Crăciun!
Cu-o trăistuţă sub braţ, doar cu mere şi nuci,
Alergam pe-nserat, peste dealuri şi lunci,
Iar în zori număram mărunţiş, doi, trei lei
Şi strigam fericiţi: Ăştia, sunt banii mei!
Ah! Zăpezi ca în vis, ca în basme, decor,
Amintiri aţi deschis şi aprins aprig dor!...

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Davidiuc (24 decembrie 2003)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă blestemată

Ia-mi, Doamne, dorurile toate,
Trecutul ia-mi-l, dacă vrei...
Din viitor îţi dau o parte,
Te rog să-mi laşi doar ochii ei!

Mă poţi închide în tenebre,
Aruncă-mă în gropi cu lei,
Am să-mi compun marşuri funebre,
Dar, Astăzi, lasă-mi trupul ei!

Mă convertesc la veşnicie,
Păcatele lumeşti să-mi iei...
Mă mulţumesc să-ţi fiu doar ţie,
De-mi dăruieşti sufletul ei!

Doamne, ce rugă blestemată...
Ce neghiobie am făcut,
Să cred că vei putea vreodată
Să schimbi ce-a fost dintru-nceput!

poezie de Daniel-Petrişor Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă

Minunea există, e încă în femeie,
Ce calea o ştie mereu, e-o alee
Ce duce parcurs negreşit la liman...
Ce-nvaţă iubirea şi-o dă fără ban.

E încă natura sublim dezgolită,
Când mamă, bunică, elevă, iubită,
E purul ingenuu, ce naşte copii...
Cum ciută, leoaica... creând veşnicii.

Şi creşte plăpânzii din sfârcuri de lapte,
Ţinuţi lângă piept, cald, în leagăn de şoapte...
E voalul lăsat în etern, o năframă
Pe gânduri, pe suflet, pe inimă... Mamă!

Sunt puiul din ea, piesa vieţii... O dramă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit cunoscut

În zare mă uit noaptea şi văd ce gândeşti,
Doar gânduri despre moarte şi triste poveşti.

Privesc către mare şi-ţi văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-şi laudă urletul.

Admir toţi pomii, ce visează tăcuţi,
Sunt toţi anii tăi, de vreme abătuţi.

Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ţi luminează gândul.

Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toţi cei dragi, de departe strigând.

Păşesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoaica solară

Răsare-mi ziua cu roua sărutului
Imbietoare cafea de buze trezind inima,
Sălbăticindu-mi vinele haitelor de lei
Asmuţindu-i hienelor gânduri

Sfâşietoare secundelor ingenuchiate
Amintirilor clepsidrate nocturn
Insomniace cucuvele umbrind visele
Inoroage flăcări arzătoare suflări

Extazice secunde fără ore, zile
Zorilor clipiţi-n genele cerului de irişi
Divină privelişte cristalină
Sub bucle, mătasea paradisului

Găsit-n tocul prelungirea piciorului fin
Auzit pe asfaltul aşteptării meditate
Băncilor impregnate cu miros trandafiriu
Răsfirat zărilor de pielea diafană

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi musca

O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleşteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:

N-am nicio treabă excelenţă, sire,
Şi nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înşală!

- Vorbeşti tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?

Dar musca-i strecură în suflet şişuri
Şi-mpins de-al geloziei aspru chin,
Îşi urmări consoarta prin tufişuri
Şi o surprinse cu un leu vecin.

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla urbană

în jungla urbană mă simt încolţită
lei trufaşi se năpustesc asupra mea
inima ca sufletul se zbate se agită
ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea.

mă simt o căprioară în codru poetic
tot fug de vânătorii dornici de trofee
vise diafane port în bagaj genetic
vreau să fac din viaţă curată epopee.

ador luminişul unde raze se joacă
printre flori şi fluturi graţioşi
zboruri de vis în mine se apleacă
timpii de contemplare sunt melodioşi.

regret că vara pe-alte tărâmuri pleacă
şi toamna va aduce brumă şi promoroacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna un animal

Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înţelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.

Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc ţel.
Un premiu mare-l aşteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un şoim cu aripi de oţel.

Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime şi intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânţi ca o privighetoare.

Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simţi anxietate şi niciun fel de suferinţă?
Lumea-l va considera, desigur, un şacal.

poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!