locomotive şi trenuri

Provincială

La margine în prelungire
Într-un oraş provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal

Viaţa încă mai pulsează
Adiacent pe roţi de fier
Locomotive defilează
Stau un minut şi-n noapte pier

În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o locomotivă trece
prin tunelul lung şi rece
spintecând liniştea-n două,
piatra-n patru, vara-n nouă,
licuricii-n mii de cioburi,
liliecii-n roşii globuri...

prin al nopţii adânc fald
nesfârşite gânduri scald,
fluturii-i legăn pe flori
şi, de la prea mulţi fiori,
inima ta aburi scoate
ca un cozonac cu lapte!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

îmi vine să trăiesc
la fiecare aniversare
a câte unui veac
de singurătate
nu poţi scăpa
decât cu sufletul amputat
la marginea oraşului
îngeri desculţi
sculptează din noroi
ceruri
burţi goale
manele
prin mine
demult nu mai trece nimeni
arareori poate
un marfar
obosit
să-şi schimbe locomotiva

îmi vine să trăiesc

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOR

Nu ştiu cum, mă simt tot singur
Şi parcă sunt trist mereu,
Mi-e dor de frontul lung,
Prin gânduri trec,
Doar bulgări mari de minereu.

În muşchi simt parcă trepidaţii
Ale aceluiaşi perforator C.P.-eu,
Deasupra mea sunt constelaţii,
Nu bulgări mari de minereu.

Urcă zgomotoasă Mocăniţa la Abrud,
Locomotiva mică, suflă tot mai greu,
Razele de soare usucă pământul ud
Şi sclipesc, ca bulgări mari de minereu.

Dar abatajul e departe sub pământ,
Gândul mi-l aduce-n faţă mereu,
Păstrez un singur lucru-n gând,
Bucăţile de minereu.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec înceţoşat

E toamnă,
toţi poeţii scriu despre condurii Cenuşăresei,
pe sticlă încă o stea se stinge,
nu se mai văd frunzele,
prognoza meteo anunţă vremuri grele,
niciun greiere nu mi-a mai trecut pragul,
două flori de tei şi trei măceşe
zac într-un ceainic
de ieri, de alaltăieri
ce mai contează!
îmi pasă doar mie...

fluierul unei locomotive
umple pântecul nopţii cu ceaţă.

e toamnă târzie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi oamenii

când vremea testamentului
va alunga minutarul de pe cadran
noi, oamenii, vom fi încă aici
respirând greu şi aproape fără suflare
versuri mai albe ca aburul locomotivei.

cândva poştaşul bătea de două ori
iar sârma ghimpată mai despărţea
gardul vecinilor de câmpul cu maci.

problema întotdeauna este o ecuaţie
cu o necunoscută sau două,
viaţa,
Iisus răstignit pe troiţă
plânge cu lacrimi de sânge
satul ce-a rămas în copilărie
parcă nu mai este nici măcar
în pietre de hotar
la marginea lumii.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmă alerga

fără să facă zgomot şi se vedea
semiîntunericul era până la brâu
lingea apa rece de spuneai că are
o sete diabetică care îşi făcuse
un fel de culcuş în gura lui ştirbă
simţea ruşinea cum a trecut prin
corpul lui slab uitat de ani
uneori limpăia câteva glume sau
un sirop verbal îngrozitor de fals

în timp ce alerga o luase pe drum
ocolit de lumina felinarelor
ajunsese într-o hală de procesat
idei extravagante agăţate pe ultimul
vagon de dormit de tablă ruginită
în timp ce vântul şuiera în locul
locomotivei trase de dulăii albi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am alergat pe pietre sângerand
Să-ti caut chipul mult visat
Şi mi-au urlat in tample fumegand
Locomotive ce in mine-au deraiat.
Si te-am gasit in sali de asteptare
Cu mainile-nghetate a durere
Si te-am chemat in rugi fierbinti pentru iertare,
Pentru iertari de dincolo de stele.
Si-nlantuiti pe-o banca ruginita
Inel din lacrimi tu mi-ai daruit
Topindu-ne in noaptea infinita
Cu un ecou ce-n gara l-am zidit.

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papucul păpuşii

Toată lumea cred că ştie
Ce este o jucărie;
Şi copiii şi nepoţii
Se joacă pe rând, cu toţii,
Cu păpuşi, urşi, o pisică

Sau locomotivă mică.
Uite, eu am o păpuşă
Care-i tare jucăuşă.
Dar ce des pierde, sprinţara,
Un cercel, inel, brăţara...

În picioare-avea papucii
Şi-au fugit de ea, năucii,
S-au ascuns o zi întreagă
Şi păpuşa cum s-o dreagă?
Căutându-i eu în casă

Am găsit unul sub masă.
Celălalt, nici gând s-apară,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!