locomotive şi trenuri

Petrecere

Pe un drum prăfos de ţară
Trece ţanţoş o fanfară
Cu alămuri şi timpane
Iar în zbor trec avioane.

Atmosfera e festivă
Trece şi-o locomotivă
Deşi drum de fier nu este
(dar asta-i altă poveste).

Dobitoace diferite
Mai isteţe, mai tâmpite
Aşteptând ziua să treacă;
Ici un cal, colo o vacă.

Vacă suprarealistă
Nu dă lapte şi e tristă
Tristă e că toată vara
N-a văzut trecând fanfara.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (2 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele somnului

Dimineaţă a înflorit radioul
un alt difuzor
din care mă strigam după numele de floare...
Hei Păpădie! Azi este noaptea în care
vei înflori!
Ce? Ce? Ce voi înflori?
(Am repetat din cauza microfoniei)
Azi vei înflori pentru un porumbel o locomotivă
cu aburi de pene!
Cum aşa!? Cum aşa să fie... să fie!?
Da! Astăzi un orb a orbit!
Şi cu ce am greşit eu? Cu ce am greşit?
I-au înflorit din ochi
alte sprâncene
în care tu dormeai ghemuit!
Atunci m-am trezit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi voi urca într-un tren...

într-o zi voi urca într-un tren...
cu raniţa mea cea grea în spinare
plină cu tot ce-am adunat de pe drum...
şi-n liniştea vagonului voi deşerta
toate amintirile mele de-a valma

le voi lua pe rînd şi le voi şterge de praf
cum iconarul şi-aşază icoanele la margini de drum
şi ele vor lumina şi vibra la fel ca atunci
clipe oprite în chenare de lemn afumat...

va străluci în soarele unei amiezi de demult
cîmpul cu iarba înaltă şi florile multicolore
tata încordat şi gol pînă la brîu şi coasa
şuierînd ca un şarpe de casă prin iarbă...
bunicul ghemuit pe prispa joasă de lut
cu pipa alene fumegînd în colţul gurii
şi păunul cu trupul lui arcuit pe şura cea veche
cu ţipătul tragic ca o chemare de moarte...

[...] Citeşte tot

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi trăi... Clipa

O voi lua de la capăt
Aşa îmi spuneam. Ştii.
De mâine... viitorul
Voi face sport, voi trăi, voi iubi. Voi?
Acum e doar o perioadă de tranziţie
Ştii. Repetiţia. Preludiul.

Totuşi unii oameni mor firavi. Nu noi!
Libertatea supremă e o temniţă
Trecutul o oglindă care stă cu spatele
O locomotivă. Oamenii fug
să o ia de la capăt.

Uneori ameţesc,
am o stare confuză de slăbiciune
Am să fac sport
Voi fi puternic
Zilele trecute mi-a căzut un dinte
Mă simt bătrân. Urât
O alveolă goală

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet,
Şoseaua urcă-ncet... încet...
Ţinându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuşi o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână şosea
Banală -
Dar naţională!...

Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Şi timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă ţipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca şi locomotiva "Malaxa",

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria iubirii permanente

pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceaţă
şi eu ca martor la nenorociri
te-am desluşit cu umbrele pe faţă

o multitudine de-angajamente
se-agaţă de locomotive reci
istoria iubirii permanente
atunci când eu mă-ntorc şi tu nu pleci

pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit necunoscuţi de-o viaţă
şi eu pândit de vechi nenorociri
m-am regăsit în titlu şi prefaţă

am alergat năuc la edituri
pledând pentru legitimă-apărare
din toate m-am ales doar cu frânturi
pe tine te-am zidit în fiecare

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt tren

trece prin gara noastră
veche şi părăsită de şobolani
întâi ei părăsesc trenul
l-au ros de la osii la cupolă
a rămas mecanicul de locomotivă
şi mersul trenurilor din secolul trecut
ei sunt veşnici de material plastic
nedegradabil şi neconsumabil
în gara noastră încetineşte
un soldat cu uniforma nou nouţă
de o culoare cenuşiu închis
sare în ultimul vagon
fumul îl primeşte cu drag
o femeie cu ochii sclipitori
puţin duşi mai mult aduşi
îi cere un foc pentru ţigara
care fumegă în legea ei
are o voce nesigură
buzele se strâmbă uşor
soldatul scoate bricheta zippo

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta de încredere

Până asculţi imnul victoriei e o lungă aşteptare
sunt necesare oboseli şi transpiraţii
sau poate mai mult de atât,
eu sunt umbra ta de încredere,
lumina care străluceşte într-o stea deaupra.

Sufletul meu te însoţeşte în gânduri
şi-ţi pune jar de foc sub tălpi,
trenul deja a plecat cu o viteză mică
dar pe parcurs locomotiva se schimbă.

Se deschid mereu porţi fără zăvoare
de la o vreme drumurile se bifurcă
ele trec prin vămile timpului
fără oprire
dar nimic nu se opreşte într-un punct
şi prin el trec o infinitate de linii.

mă apropii
de împlinirile dorite din toate puterile

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa-şi întinde

colţii în asfalt sau într-un perete
pe care se scurge apa în drum
sub roţile maşinilor grăbite
mi-aş pune patine la saboţii
de lemn să mă dau pe gheţuşul
copilăriei cu poezia locomotivă
pentru colţii de gheaţă

coboară iarna prin pădurile
de fag şi fulgii se prind pe apa
moldovei cu puterea înecatului
agaţă o stâncă gheaţa şi se trage
la mal lângă o răchită învelită
în ninsorile de cretă de altădată

gheaţa-şi întinde colţii într-un strat
de flori tapat cu frunze
urcă pe un trandafir roşu
încearcă să-l ofilească din invidie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

cu măşti de protecţie utilizate
care au fost aruncate
în coşuri cu trape închise ermetic
plouă cu viruşi umflaţi
ca nişte chiftele
au primit steroizi anabolizanţi
masa lor creşte ca dorinţele noastre
pofte primordiale
plouă şi apa nu spală
nu îneacă nu omoară
se aliază cu viruşii
ocupă gara şi oraşul
clădire cu clădire capitulează
forfoteşte ca o locomotivă
cu abur dintr-un trecut
plin cu alţi viruşi
la fel de răi şi de haini
ochii noştri privesc la microscop
încă mai avem puterea să ne mirăm
de ploaia care scârţie în galoşi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!