Poezii despre lumină și măslini, pagina 2
Ce mult mai am de iubit
Ce multe mai am de iubit,
Atâția copaci așteptând
Să le cânt,
Atâtea păsări să le dăruiesc poetice văzduhuri,
Atâția nori să le amintesc
Picătura de ploaie liniștită,
Atâtea femei să le-nvăț cum să iubească poeții,
Atâția cocori să răsfoiască și alte hărți ale zborului.
Ce simplu ar fi totul,
O bătaie de aripă din porumbelul Duhului Sfânt și lumea ar fi
O grădină din Alhambra cu toți măslinii și rodiile
Având gustul luminii!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoția lui "a fi"
E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleași ațe,
Ca unirea a două jumătăți de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greșeală,
Ca tine când dormi...
E cald,
Ca nisipul uitat în soare
Fără chef de castele,
Ca suflul pieii obosite
Uscate în iarba
Fierbinte,
Ca tine când râzi...
E frumos,
Ca ulița întinsă verde spre lumină
În flori,
Fără urme în pământul rece,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (3 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea mulțumirii
Nu doar cuvântul are, de daltă, bunul rost,
cu sufletul la gură, cioplind cântări de pace,
nu doar lumina lui, cu bucurii, îmi coace
anafora-mpăcării în rugile de post.
Tăcerile-balsame își ung, pe suflet, rostul,
când gura jinduiește a blestema smochinul,
ce spre îngenunchere roditu-și-a preaplinul,
să-mi tulbure adâncimea, ce o colindă postul.
Ți-am fost atât de oarbă a te vedea în cale
și-atât de asurzită la șoapta de măslin,
Am fost-o pată a beznei pe Marele-ți velin,
ce-mi lumina simțirea în răsărituri pale...
Dar crucea mulțumirii își urcă-n piept alaiul,
să calc prin suferință, întru-a simți ce-i Raiul.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbră
Iată că iarăși m-ați năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morți în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparență ce și-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veșnică pândă;
Umbră, vă târâți spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziți,
N-o să mai cunoașteți cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiți niciodată,
Fiindcă mă iubiți
Și dansați în soare și nu faceți colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.
[...] Citește tot
poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin
În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.
Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.
Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea morții
Opaițul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinț cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,
Adună sfetnicii-n consiliu
Și-aceștia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morții,
Nesăbuitul lor despot
Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Și blând ca ramul de măslin,
Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăți de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerne
Cerne cu flori de cireș în livadă
ninge cu arome savante din ceruri
bate un vânt de poeme ratate
se-învârt morișcă florile de tei
miresme domolesc vieți agitate
menta plutește în aer
învolbură iubirea fără cruțare
țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii
lumini se-înăbușă cu uimire felină
luna scâncește vopsită
respirăm, fremătăm bucurie
parc-am fi pe estradă
sorbim incerți din pahare
în forme ciudate de scară
parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama
acele pinului sfâșie mugurii
șiroim -
să ne-ascundem iubito sub ram de măslin!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străin în propria mea țară
Chiar printre dealurile și șesurile cunoscute
eu am devenit un străin în propria mea țară,
acolo unde Duero dansează deasupra pietrelor gri,
printre stejari fantomatici,
în Castilia mistică, în Castilia războinică,
blajina, modesta, orgolioasa Castilie,
Castilia snobismului și-a belșugului.
Dar eu m-am născut în Anadaluzia.
Și, plin de amintiri din copilărie,
visez să-i cânt cântecele
razele de soare printre valsurile ferigilor,
berzele cocoțate pe turnurile clopotnițelor,
orașele sub indigoul cerului în care
nu se văd femei, piețele pustii
unde portocalii sunt incendiați
de fructe, livezile umbroase,
fructele palide din lămâi
licărind în apa fântânilor.
Nard, garoafe, busuioc și mentă,
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaj, femeie
ți-au fost lăsați mii de ani să tresari
curaj
pe câmpul de luptă grădină ocupată de copii
curaj
soldat într-o așa armată mare
floare
prietenă albină
fluture îmbătat de culori și polenuri
nepoată a lui donald rățușcă galbenă ce te bălăcești în iaz
viță-de-vie ce urcă-n esențe albastre arome
tandrețea ți-e arma
înveliți în lumină
ochii tăi se roagă și cântă
curaj femeie cearcăn ce gemi sub uși
curaj femeie păpădie
curaj femeie de măslin
curaj femeie îndrăgostită de o chitară
curaj femeie cu aripi de vultur
provoacă-ți inima
ascultă pașii Lui
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venită de neunde
venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeții poezii îți scriu
și-ți împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
și-a voluptății ce-ți aștern
doar deziluzii și păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu fața ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.
atât de crudă și virgină,
veneai spre mine ca o stea
și te-am primit ca pe-o regină
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și măslini, adresa este: