Poezii despre lumină și măslini
poezii despre lumină și măslini.
Mulțumesc, iubită mamă
Mulțumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi lași
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaș,
Și secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaș
Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puțin!...
cântec interpretat de Mirabela Dauer, muzica de Marian Nistor, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
O tainică Lumină
În Bethleemul privegheat de stele,
lângă un râu, sub liniștiți măslini,
se-ntruchipă din tainice lumini,
pruncul Iisus, la prag de vremuri grele
Fecioara-L zămisli ca pe-o safiră,
Iosif cel blând spre cer aprinse-un rug;
cu-nțelepciuni și daruri din belșug,
de undeva, trei magi, grăbiți, sosiră
Mulți semeni se-nchinară la Messia,
ce cobora din ceruri Duhul Sfânt;
blestem să nu mai fie pe pământ,
în inimi să-nflorească bucuria
În Bethleem, Fecioara Preacinstită,
născu un prunc nemuritor - Hristos,
spirit gândit - dumnezeiesc prinos,
coloană-a izbăvirii din ispită...
poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina întunericului
Cum să mă despart
de Floarea-de-Colț?
Iubirea-i piatră de granit,
nu pot, iubito, să-nțeleg
cum timpul se opune,
când două inimi se doresc
și se unesc cu-n nume.
Stau în genunchi
rugându-mă la tot ce-i sfânt,
la Muntele Măslin mă duc,
vrând să mă reculeg.
De ce să-mi taie brazii verzi,
de ce să-mi ia și munții,
de ce câmpiile să ardă,
de ce sa moară pruncii.
Aștept lumina Lui să vină,
iar întunericul să plece.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbițe albe
Porumbițe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriți arcada
cu ghirlănzi de raze și ninsori.
Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaș, luminos și înțelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
și v-am strâns o clipă lângă piept.
Dar curând, voi oaspeți de departe,
stol de flăcări și de primăveri,
am lăsat ca vântul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.
Orice dor curat ce-n piept zvâcnește,
orice plâns pe buze fără grai,
mângâați-l voi hulubărește,
cu tot harul ciugulit în Rai!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă bizară
Lasă-mă
să te înmiresmez cu tămâia șoaptelor
decantate în cădelnița gurii,
să te botez în agheasma privirilor,
ștergându-ți cu isopul degetelor epiderma
înflorită în fiecare amurg.
Icoană
în rama de măslin a pleoapelor,
veșnic te voi lumina
cu a dragostei candelă...
Măcar
să apun pe genunchii tăi înfloriți
și să adorm la clipocitul năvalnic
al venelor tale, lasă-mă...
Poate așa
vom găsi rătăcita cărare
înspre Edenul pierdut.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărat a înviat!
Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Și vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morți. Iar fețele cernite
Se luminau deodat' cu bucurie mare
Și-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe fețele umbrite.
Măslinii au uitat de răni și suferință
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduință
Și bucurie mare aduse pe pământ;
Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"
sonet de Radu Băeș din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odeletă (celei mai blonde)
Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu -
Regatul unor pete de umbre și lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.
Cu ochii tăi - culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei și-a crimelor iertate,
Culoarea voluptății și-a viciului, ce-aștern
În urma lor fanate petale de păcate;
Și părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spațiu intenții senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtașul celei din urmă Bacanale!
........................................
Tu pari a fi venită dintr-un regat străin -
Pustiu ca discul rece și blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Și straniu ca surâsul defunctelor regine!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară și artistică, I, nr. 14 (11 aprilie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e tare dor de-acasă
Stau bine-aicea!
Nu am plecat presată de nevoi
nici nu-s o pietricică
purtată de-un șuvoi.
Din vremea copilăriei
o sămânță în mine-ncolțea
"cunoaște pământul măslinilor", îmi șoptea.
E poate destinul ce lucrează prin noi,
uneori teleghidați, urmărim o stea.
Stau bine-aicea!
Dragostea a reintrat în casa mea
o nouă țară și-al său popor m-au adoptat,
Iubire, Respect și Bucurie mi-au dat.
Casa mea are ferestre luminoase,
Iubirea și Lumina intră gingașe...
Am tot ce un essere uman ar vrea
și totuși, îmi lipsește ceva...
Uneori mă cuprinde o apăsătoare angoasă
Căci... mi-e tare dor de-acasă.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
mă apasă cuvântul și timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foșnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se așterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăț nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriți
sub cerul descătușat de gânduri
sunt mugure de țărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste țărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieții în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Maică Sfântă
O, Maică Sfântă, prea curată.
Ce pe toate le împlinești
Și omului păcătos.
Lumina îi dăruiești
Tu atunci când ai plecat
Ierusalimul a lăcrimat
Măslinii s-au aplecat
Pământul s-a cutremurat.
Roagă-l pe fiul tău
Sa scape lumea de rău,
Să se uite pe pământ,
Fiindcă lumea s-a-nrăit,
Pământul s-a umplut de răutate,
De ale noastre grele fapte.
Azi am uitat de sfinți și pocăință...
Cât de ușor ne lepădăm azi de credință.
Pământul s-a umplut azi de păgâni
Ce nu mai știu de rugăciuni
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și măslini, adresa este: