Poezii despre lumină și melancolie, pagina 2
Unealta
De-aș fi mereu precum o stea
Și-o strălucire de-aș avea
Cometă ca să trec în zbor
Să dau lumină tuturor.
Când marea plânge sacadat
Și codrii cântă neîncetat
Aș revărsa din mult prea plin
Secunda vie de divin.
O lacrimă din cer căzută
Un zâmbet de mirare mută
Se-așterne frunza ruginie
În suflet, ce melancolie!
Aș bucura întreg pământul
Duios să-mi fie tot cuvântul
Cu drag să fiu acum, mereu,
Unealtă a lui Dumnezeu.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-oprește omul
Ca-n fața unui ne-nțeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâierea miresmei de tei
Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.
Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de pași.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriași.
Întunericul orb ne ține de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceața face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.
Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne amintim
ne amintim până la urmă
atunci când viața ni se curmă
și stă închisă în morminte,
de toate-aducerile-aminte.
ne amintim de tot ce-a fost,
povești închise într-o carte,
file rămase fără rost
de care nu mai avem parte.
ne amintim și de lumină
și de noroaie și de tină
și din argila modelată
voi face chipul tău de fată.
și vom cânta încet-încet
duiosul nostru menuet,
vom sta ca domnii împreună
sub clarul cerului cu lună.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se usucă sufletele noastre
Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veșnic de dezastre
Unde ești iubito visele să-ți dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune pașii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,
Pururi te zăresc numai ca prin ceață
Viața noastră plină de himere
Supraviețuirea tot mai multe cere
Și nu se mai face, parcă, dimineață
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul II (Lumina te învăluie)
Lumina te învăluie în flacăra ei caducă.
Bocitoare palidă și distrată, stând în acea direcție
contra vechilor elice ale amurgului
care se învârt în jurul tău.
Fără cuvinte, prietenul meu,
retras în singurătatea acestor ore ale morții
și cuprins de pulsațiile focului,
urmașul pur al zilei ruinate.
O creangă de fruct alunecă din soare pe veșmântul tău.
Grozavele rădăcini ale nopții
se ridică, subit, din sufletul tău,
și lucrurile care se ascund în tine se redescoperă
ca oamenii palizi și melancolici,
nașterea-ți recentă, să găsească hrana.
O, magnific și roditor și atrăgător sclav
al orbitei care se-nvârte și trece în negru și auriu:
răsari, fii călăuză și stăpânește o creație
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
Sunt aripă de fluture ce bate-avan
Din stea în stea la tine în tavan
Lăsând în urmă semne ce tresar
În flori misterioase de dulce nenufar.
Sângerează cercuri derulate-n ani,
Dulceața fericirii ducem la dușmani,
Steaua călătoare din 'nalt nu-i în picaj,
Ea luminează nuduri pictate în peisaj.
Strune-aprinse din sfere muzicale
Se sparg în zâmbete cu trosnet de petale,
Rodia melancoliei crește-n plină noapte
La ora gândurilor zvârcolite-n șoapte.
Ești rana frunzei ce se usucă-n ram,
Cu lumina ochilor lipită-n geam,
Suntem enclava de dor necunoscută
În lumea de dispreț ce prin dispreț ascultă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În patima versului
dependență de lumină locuiesc în vers
cu pereți de idei și tavan de cuvinte
am percepții clare despre univers
luceferi poetici freamătă în minte.
fac ascensiuni pe munți de poezie
logodită cu codrul semantic și sfânt
pe cărări de viață presar fantezie
cu ochii la Soare fericită cânt.
urc Golgota vieții ocolind avene
topesc în raze nori de melancolie
lumina iubirii circulă prin vene
mereu însoțită de-un cânt de ciocârlie.
monumentul dragostei l-am sculptat în granit
ca pe Sfinxul magic cu ochii către infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet de lumină
Când chipul ia aspect de primăvară
Și sufletul privește dincolo de sens,
Zâmbetul devine cea mai luminoasă formă de comunicare.
Însuși trecutul freamătă într-un zâmbet de bucurie.
De undeva, de dincolo de orizont,
Zvonul amintirilor își întinde umbra simptomatică.
În văpăile sufletului,
Ca un rest nostalgic de trecut
Cu ecou de speranță-n viitor,
Vibrează parfumul lor dulce, melancolic
Și lumina tandră din lacrima lor.
Dacă lumina nu s-ar odihni în lacrimi,
N-ar apărea curcubeul.
Să nu ne temem de riduri;
Pe albia lor, curg amintirile noastre.
Privite în oglinzi retrovizoare,
Ele ne arată unde au fost
Și, probabil, vor mai fi zâmbete.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
E o noapte potrivită pentru a scrie cuvinte.
Te doboară melancolia, dar tot iți aduci aminte.
Cu păreri de rău, imaginea lui străbate,
Umbra de cristal ce în baltă bate.
Contur de aur și ochi de smarald,
Cioplirea lui apare ca-n visul celălalt.
Întunecatele șuvițe, lumina îi atinge
Sporind speranța-mi vie ce parcă nu se stinge.
Tu mâna-ți simți atinsă de pielea cu sudori,
Dar tresărind, privirea... dispare printre nori.
O zi ce, pregătită, te-așteaptă pentru versuri,
Se pierde amăgită de lacrimi fără sensuri.
Și împletindu-se amarnic, o noapte și o zi,
Devin terestrul falnic cu versuri și solii.
[...] Citește tot
poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și melancolie, adresa este: